Medicina Pe Net

Afla totul despre boli, tratamente si produse naturiste

Frigiditatea

Frigiditatea este o disfunctie sexuala ce se manifesta prin indiferenta sau aversiune fata de activitatea sexuala, reducerea libidoului si incapacitatea de a avea orgasm.

Frigiditatea nu trebuie confundata cu celelalte forme ale disfunctiei sexuale feminine.Dispareunia se manifesta prin aparitia unor dureri in timpul raporturilor sexuale si evoca la inceput o cauza organica. Vaginismul este o contractie involuntara a musculaturii perineale, din cauza caruia penetrarea devine dificila sau chiar imposibila si este in principal de origine psihologica. Anorgasmia reprezinta absenta (totala sau partiala) a orgasmului, desi dorinta sexuala este mentinuta.

Unii sexologi definesc frigiditatea drept absenta totala a placerii si a excitatiei atat in timpul contactelor sexuale, indiferent de partener, cat si prin masturbare. Indiferent de modul de definire, este evident ca o femeie ce sufera de frigiditate este de asemenea anorgasmica (in timp ce o femeie anorgasmica nu este in mod automat frigida).

Se poate distinge frigiditatea primara, care exista inca de la inceputul vietii sexuale a femeii, de frigiditatea secundara, care se instaleaza dupa o perioada in care femeia a avut o viata sexuala mai mult sau mai putin satisfacatoare.

Frigiditatea primara este asociata cu atitudinile negative fata de sexualitate sau de intimitate, diferite fobii, inhibitie sexuala, educatie strict religioasa, masturbare secreta, etc. Frigiditatea secundara se poate datora oboselii, stresului sau depresiei, dar poate avea drept cauza sarcina, IVS (intrerupere voluntara de sarcina), infertilitatea, histerectomia (indepartarea chirurgicala a uterului) sau menopauza.

Cauzele frigiditatii

Frigiditatea poate avea numeroase cauze, atat organice ( endocrine ), cat si psiho-comportamentale. In general insa, tabloul clinic al tulburarilor hormonale este evocator si se manifesta prin semne care apar inaintea problemelor sexuale.

In mod traditional, se credea ca frigiditatea se datoreaza unor probleme de ordin psihologic. Studiile recente au pus in evidenta numeroase cauze organice pentru disfunctiile sexuale feminine. Desi numeroase probleme sexuale au la baza o componenta psihologica, posibilele cauze organice trebuie excluse in timpul examenelor initiale.

– educatia stricta cu interdictii in ceea ce priveste sexualitatea (interzicerea nuditatii, a gesturilor afective parentale, a masturbarii, etc.)
– stima de sine scazuta
– sentimente de vina sau rusine fata de actul sexual
– antecedente de traumatisme sexuale ( viol )
– un prim raport sexual dureros sau traumatizant din punct de vedere psihologic
– acte sexuale in general dureroase sau nesatisfacatoare
– comunicare deficitara intre parteneri
– anxietate, depresie, stres sau oboseala
– frica de durere, infectii sau de o posibila sarcina
– lipsa unei stimulari adecvate
– absenta lubrifierii vaginale
– modificari legate de menopauza
– leziuni ale nervilor in urma unei interventii chirurgicale sau a unui traumatism
– unele medicamente (psihotrope, antihipertensive, etc.)
– infectii ginecologice
– malformatie vaginala
– boli endocrine sau cardiovasculare.

Diagnostic si tratament

Examenul medical este intotdeauna necesar pentru excluderea cauzelor fizice. In cazul frigiditatii secundare, se poate cauta o diminuare a nivelului de estrogeni sau un exces de progesteron sau prolactina. In majoritatea cazurilor insa, evaluarea medicala si testele de laborator nu pot evidentia o cauza organica.

Principalele doua tratamente sunt psihoterapia si terapiile comportamentale.

Psihoterapia dureaza intotdeauna mai multe luni sau chiar ani si este indicata in special in cazurile de frigiditate sau anorgasmie primara (care exista inca de la inceputul vietii sale sexuale).

Terapia comportamentala are o durata mai scurta si este indicata in cazurile de frigiditate secundara (cea care survine dupa o perioada de raporturi sexuale relativ satisfacatoare). In unele cazuri, este necesara terapia de cuplu.

Sursa : www.romedic.ro

Reclame
Lasă un comentariu »

Anexita

Ce este anexita?

Anexita este o boală inflamatorie pelviană care afectează femeile active din punct de vedere sexual. Anexitele sunt inflamaţii ale trompelor şi ovarelor, iar când acestea se extind la nivelul uterului, trompei şi ovarelor, afecţiunea se numeşte metroanexită. Cea mai frecventă cauza a apariţiei anexitei este infecţia cu Chlamydia, infecţie care, netratată, poate duce la infertilitate sau la sarcină extrauterină.

Semne şi simptome anexită

Anexita se caracterizează prin dureri de abdomen şi la nivelul mijlocului, senzaţie de tensiune şi de arsură locală, durere acută, febră, tulburări urinare sau legate de menstruaţie, secreţie vaginala abundentă sau pierderi de sânge. Intensitatea durerilor este variabilă. Uneori durerile sunt surde, alteori violente, însoţite de dificultăţi de urinare. Anexita cronică se manifestă prin dureri de bazin, accentuate de frig, oboseală sau de către perioada ciclului menstrual. Raporturile sexuale devin dureroase. Deseori apar tulburări menstruale. În cazul în care prezinţi aceste simtome, vizita la medic este obligatorie, deoarece netratată la timp, anexita poate produce infertilitate.

Diagnostic anexită

Diagnostic de anexită va fi stabilit de către medic, în urma efectuării unor analize care să confirme existenţa unor anomalii specifice la nivelul ovarelor. Astfel, medicul ginecolog îţi va recomanda efectuarea unui examen microscopic al secreţiei vaginale, recoltarea unor probe de la nivelul colului uterin, un examen ecografic transvaginal şi, eventual, o laparoscopie. În urma efectuării acestor analize, medicul ginecolog va putea stabili cu exactitate dacă diagnosticul de certitudine este anexită sau nu.

Tratament anexită

Tratamentul bolii inflamatorii pelvine, constă, în general, în administrarea de antibiotice. Medicul ginecolog este cel care va putea stabili care este cel mai indicat tratament. În cazul în care anexita se află într-un stadiu extrem de avansat, iar tratamentul medicamentos devine ineficient, medicul va putea recomanda intervenţia chirurgicală. Aceste cazuri sunt, însă, extrem de rare. Un rol foarte important îl are şi odihna şi o igienă corectă.

Prevenirea anexitei

Cea mai bună modalitate de prevenire a anexitei este adoptarea unei igiene sexuale corecte care să împiedice infectarea cu Chlamydia, principalul factor determinant al anexitei. Astfel, protejarea în timpul actului sexual este cea mai eficientă metodă de prevenire. La fel de importante sunt şi controalele regulate la medicul ginecolog care pot ajuta la depistarea precoce a unei eventuale infectării cu Chlamydia. În cazul unei astfel de situaţii, este importantă administrarea tratamentului atât în cazul tău cât şi în cazul partenerului tău.

Sursa : www.sanatateatv.ro

Lasă un comentariu »