Medicina Pe Net

Afla totul despre boli, tratamente si produse naturiste

Frigiditatea

Frigiditatea este o disfunctie sexuala ce se manifesta prin indiferenta sau aversiune fata de activitatea sexuala, reducerea libidoului si incapacitatea de a avea orgasm.

Frigiditatea nu trebuie confundata cu celelalte forme ale disfunctiei sexuale feminine.Dispareunia se manifesta prin aparitia unor dureri in timpul raporturilor sexuale si evoca la inceput o cauza organica. Vaginismul este o contractie involuntara a musculaturii perineale, din cauza caruia penetrarea devine dificila sau chiar imposibila si este in principal de origine psihologica. Anorgasmia reprezinta absenta (totala sau partiala) a orgasmului, desi dorinta sexuala este mentinuta.

Unii sexologi definesc frigiditatea drept absenta totala a placerii si a excitatiei atat in timpul contactelor sexuale, indiferent de partener, cat si prin masturbare. Indiferent de modul de definire, este evident ca o femeie ce sufera de frigiditate este de asemenea anorgasmica (in timp ce o femeie anorgasmica nu este in mod automat frigida).

Se poate distinge frigiditatea primara, care exista inca de la inceputul vietii sexuale a femeii, de frigiditatea secundara, care se instaleaza dupa o perioada in care femeia a avut o viata sexuala mai mult sau mai putin satisfacatoare.

Frigiditatea primara este asociata cu atitudinile negative fata de sexualitate sau de intimitate, diferite fobii, inhibitie sexuala, educatie strict religioasa, masturbare secreta, etc. Frigiditatea secundara se poate datora oboselii, stresului sau depresiei, dar poate avea drept cauza sarcina, IVS (intrerupere voluntara de sarcina), infertilitatea, histerectomia (indepartarea chirurgicala a uterului) sau menopauza.

Cauzele frigiditatii

Frigiditatea poate avea numeroase cauze, atat organice ( endocrine ), cat si psiho-comportamentale. In general insa, tabloul clinic al tulburarilor hormonale este evocator si se manifesta prin semne care apar inaintea problemelor sexuale.

In mod traditional, se credea ca frigiditatea se datoreaza unor probleme de ordin psihologic. Studiile recente au pus in evidenta numeroase cauze organice pentru disfunctiile sexuale feminine. Desi numeroase probleme sexuale au la baza o componenta psihologica, posibilele cauze organice trebuie excluse in timpul examenelor initiale.

– educatia stricta cu interdictii in ceea ce priveste sexualitatea (interzicerea nuditatii, a gesturilor afective parentale, a masturbarii, etc.)
– stima de sine scazuta
– sentimente de vina sau rusine fata de actul sexual
– antecedente de traumatisme sexuale ( viol )
– un prim raport sexual dureros sau traumatizant din punct de vedere psihologic
– acte sexuale in general dureroase sau nesatisfacatoare
– comunicare deficitara intre parteneri
– anxietate, depresie, stres sau oboseala
– frica de durere, infectii sau de o posibila sarcina
– lipsa unei stimulari adecvate
– absenta lubrifierii vaginale
– modificari legate de menopauza
– leziuni ale nervilor in urma unei interventii chirurgicale sau a unui traumatism
– unele medicamente (psihotrope, antihipertensive, etc.)
– infectii ginecologice
– malformatie vaginala
– boli endocrine sau cardiovasculare.

Diagnostic si tratament

Examenul medical este intotdeauna necesar pentru excluderea cauzelor fizice. In cazul frigiditatii secundare, se poate cauta o diminuare a nivelului de estrogeni sau un exces de progesteron sau prolactina. In majoritatea cazurilor insa, evaluarea medicala si testele de laborator nu pot evidentia o cauza organica.

Principalele doua tratamente sunt psihoterapia si terapiile comportamentale.

Psihoterapia dureaza intotdeauna mai multe luni sau chiar ani si este indicata in special in cazurile de frigiditate sau anorgasmie primara (care exista inca de la inceputul vietii sale sexuale).

Terapia comportamentala are o durata mai scurta si este indicata in cazurile de frigiditate secundara (cea care survine dupa o perioada de raporturi sexuale relativ satisfacatoare). In unele cazuri, este necesara terapia de cuplu.

Sursa : www.romedic.ro

Reclame
Lasă un comentariu »

Infarctul miocardic

   Infarctul miocardic, cunoscut şi sub denumirea de atac de cord, este o afecţiune care se produce în momentul în care muşchiul inimii (miocardul) nu este irigat corespunzător. Deoarece infarctul de miocard poate fi fatal, putând provoca decesul, vizita urgentă la medic este esenţială!

Semnele şi simptomele infarctului miocardic
Simptomele infarctului miocardic sunt durerea toracică prelungită şi intensă care, în unele cazuri, se extinde dincolo de torace, către umărul stâng şi braţ, către spate şi, uneori, către dinţi şi mandibulă. Durerea este, în general, însoţită de dispneepierderea stării de conştienţăgreţuri şi vărsături, transpiraţii sau crize frecvente de angină pectoralăcare nu se datorează efortului fizic. Senzaţia de presiune în piept este simptomul predominant. Unele persoane o descriu senzaţia drept o mână enormă ce le strânge şi le striveşte inima. Unii au senzaţia de moarte iminentă. Infarctul miocardic poate fi precedat de o serie de crize de angină pectorală sau poate apărea brusc, fără niciun semnal de avertizare. În alte cazuri, însă, în special la adulţii vârstnici şi la persoanele cu diabet zaharat, infarctul miocardic se dezvoltă asimptomatic. Aceste atacuri cardiace silenţioase pot fi detectate doar în urma efectuării unei electrocardiograme. La aproximativ 10% dintre persoanele care suferă un infarct de miocard singurul simptom este o sincopă apărută brusc.

Ce faceţi în cazul unui infarct de miocard?
În cazul în care credeţi că dumneavoastră sau cineva cu care sunteţi are un atac de cord, recurgeţi de urgenţă la următorii paşi:

       1. Obţineţi atenţie medicală imediat!

Sunaţi la Ambulanţă sau duceţi persoana bolnavă la cameră de gardă a celui mai apropiat spital. În fiecare an mor mii de persoane deoarece nu au primit ajutor medical în timp util.

     2. Daţi-i persoanei bolnave să mestece o aspirină!
Aspirina previne coagularea sângelui şi poate ajuta la reluarea fluxului sangvin prin artera îngustată, îmbunătăţind semnificativ şansele de supravieţuire. Mestecarea aspirinei (şi nu înghiţirea) măreşte viteza de absorbţie a acesteia.

     3. Utilizaţi resuscitarea cardio-pulmonară!
Dacă vă aflaţi cu cineva care se opreşte din respirat, începeţi imediat resuscitarea cardio-pulmonara.

Cât de grav este infarctul miocardic?

Infarctul miocardic poate duce imediat la deces. Persoanele care mor din cauza atacului de cord au obstrucţii severe la nivelul arterelor coronare. Cu toate acestea, aproximativ 60% dintre persoane supravieţuiesc infarctului miocardic. Consultul medical de urgenţă poate preveni efectele fatale ale infarctului miocardic.

Prevenirea infarctului miocardic
Pentru a preveni apariţia infarctului miocardic, este indicat să eviţi fumatul, consumul excesiv de alcool şi alimentele bogate în grăsimi. La fel de important este şi controlul nivelului colesterolului şi al tensiunii arteriale. Dieta bogată în vitamina B6, B12 şi acid folic, contribuie, de asemenea, la prevenirea atacurilor de cord. Aceste vitamine reduc nivelul homocisteinei, substanţă care creşte riscul de infarct miocardic.

Sursa : www.sanatateatv.ro

Lasă un comentariu »