Medicina Pe Net

Afla totul despre boli, tratamente si produse naturiste

Hipermetropia

    Hipermetropia reprezinta un viciu de refractie oculara in care, razele de lumina ce patrund in ochi, se focalizeaza in spatele retinei, si nu direct pe aceasta, fiind necesar un efort de acomodatie pentru ca imaginea sa devina clara.

Persoanele cu hipermetropie prezinta dificultati in vederea de aproape, dar pot avea totodata probleme si in vederea de la distanta.

Hipermetropia este adesea prezenta de la nastere, dar sub o forma slaba. De aceea, copiii pot vedea clar deoarece cristalinul se adapteaza suficient incat sa mareasca capacitatea de focalizare.

Insa, o data cu inainterea in varsta, ochiul isi slabeste capacitatea de acomodare, fiind necesara folosirea ochelarilor de vedere sau lentilelor de contact.

                     Simptome

  • imagine neclara in vederea de aproape
  • imagine neclara in vederea la distanta (in cazuri mai grave de hipermetropie)
  • oboseala oculara (in special la citit)
  • stres ocular (cefalee, senzatie de pulsatie)
  • strabism

                    Diagnostic

Hipermetropia se descopera la un control oftalmologic, ce poate include:

  • teste de acuitate vizuala
  • test de refractie
  • examinarea retinei

                 Tratament

Tratamentul hipermetropiei se face in functie de varsta pacientului, activitatile zilnice si ocupatia.

Corectia hipermetropiei se poate face cu ochelari de vedere sau lentile de contact. La pacientii tineri poate sa nu fie necesara prescrierea acestora, deoarece pot compensa hipermetropia prin acomodatie naturala.

Tratamentul chirurgical (LASIK, LASEK, implante refractive) este optional pentru persoanele care nu doresc sa poarte ochelari sau lentile de contact.

Sursa : www.sfatmedical.ro

Reclame
Lasă un comentariu »

Apendicita

Apendicita este inflamatia acuta a apendicelui, un rest embrionar al intestinului, in deget de manusa, atasat de cec. In structura apendicelui intra intra tesut limfatic, producator de Ac si muschi netezi ca ai peretelui intestinal, dar mai putin dezvoltati.


In marea majoritate a cazurilor se descrie obstructia lumenului apendicular, aceasta fiind principala cauza a afectiunii. In cazurile in care obstructia intralumenala nu este prezenta se presupune o compresiune externa prin bride sau modificari de pozitie ce impiedica buna circulatie a materiilor prin lumen.
Ca urmare a obstructiei are loc afectarea perfuziei sanguine a organului, distensia sa, si infectarea. Daca inflamatia si infectia ataca peretele apendicular, organul se perforeaza, determinind peritonita sau un abces local.
Uneori apendicita este controlata cu succes de catre organism, iar simptomele se remit, nefiind necesara interventia chirurgicala, aceste cazuri sunt mai frecvente la batrini si la administrarea de antibiotice.
Apendicita acuta se poate manifesta foarte variat, putind mima orice afectiune acuta dureroasa abdominala.
Simptomul principal in tabloul clinic al apendicitei este durerea abdominala, initial difuza si nelocalizata, in zona ombilicala. Urmatorul simptom este anorexia, care progreseaza spre greata si varsaturi, febra, constipatie sau diaree cu gaze, iar in stadiu tardiv, oprirea tranzitului pentru materii si gaze, si colaps cardio-circulator.
Evolutia bolii fara interventie chirurgicala, este agravarea progresiva a semnelor si simptomelor, de unde rezulta importanta precocitatii diagnosticului si instituirii tratamentului.
Cea mai serioasa complicatie este perforatia, cu peritonita libera sau fistulizarea in organele vecine. Sepsisul este de asemeni o complicatie letala.
Incidenta bolii este scazuta la persoanele cu o dieta care include fibre, impiedicind astfel formarea fecalitilor, accelerarea tranzitului intestinal si scazind vascozitatea materiilor fecale.
Mortalitatea se ridica la 20% la pacientii mai in virsta de 70 de ani, datorita intirzierii diagnosticului. Perforatia este frecventa la persoanele mai mici de 18 ani si peste 50 de ani.
Rata generala de mortalitate este de 0, 2-0, 8% si este atribuita complicatiilor afectiunii, decit interventiilor chirurgicale.

      Cauze 

        Cea mai frecventa cauza este ocluzia lumenului apendicular, realizata prin:

-fecaliti, simburi de fructe
-hiperplazia foliculilor lifoizi, asociata cu alte boli infectioase si inflamatorii: boala Crohn,gastroenterita, ameobioza, infectiile respiratorii, mononucleoza
-obstructia lumenului prin paraziti intestinali, corpuri straine, tuberculoza, tumori.
Compresiunile extrinseci tunorale, modificari de pozitie ce impiedica circulatie materiilor prin lumen, sau bride post-chirurgicale, sunt cauze mai rare.

    Semne si simptome

Formele clinice ale apendicitei se impart dupa localizare, dupa aspectul anatomo-clinic si dupa virsta si sex.

Dupa localizare se descriu:
-apendicita pelvina
-apendicita retrocecala
-apendicita subhepatica
-apendicita mezoceliaca
-apendicita in fosa iliaca stinga-situs inversus
-apendicita herniara.
Dupa aspectul anatomo-clinic se descriu:
-apendicita acuta catarala
-apendicita acuta flegmonoasa
-apendicita acuta gangrenoasa
-apendicita acuta seroasa, purulenta, hipertoxica din peritonita acuta generalizata
-apendicita acuta cu plastron.
Dupa virsta si sex se descriu:
-apendicita acuta la copil, care se manifesta ca o infectie acuta cu febra, varsaturi, convulsii, anorexie, greata, tulburari de tranzit; durerile abdominale sunt difuze, se accentueaza noaptea
-apendicita acuta la batrini- are semne mai putin alarmante, datorita slabeireactivitati a organismului
-apendicita acuta in sarcina-este cea mai frecventa afectiune acuta la gravide.

       Simptomele clasice ale apendicitei includ:
-durere difuza abdominala care in 1-2 zile se concentreaza in fosa iliaca dreapta
-anorexie anterioara
-greata si varsaturi
-distensie abdominala
-febra inalta
-tranzit absent pentru gaze.

Alte simptome mai putin frecvente pot fi:
-durere difuza in zona rectala sau abdomenul inferior
-mictiune dureroasa
-varsaturi care preced aparitia durerii
crampe severe
constipatie sau diaree cu gaz.

La examenul fizic se pot constata urmatoarele:
-semnul Rovsing- durere in fosa dreapta la palparea celei stingi
-semnul obturatorului-durere in fosa dreapta la rotatia interna a coapsei drepte flexate
-semnul psoasului-durere in fosa dreapta la hiperextensia coapsei drepte
-semnul tusei pozitiv-durere in fosa dreapta la tuse provocata
-semnul instalarii peritonitei –este prezenta contracturii de aparare abdominala.

      Tratament

Tratamentul este chirurgical prin rezectia apendicelui, laparoscopic sau clasic, in afara cazurilor de plastron apendicular.
In apendicita acuta fara perforatie se folosesc urmatoarele tehnici operatorii: incizie Jalaguier sau McBurney, urmata de exteriorizarea apendicelui practicarea apendicectomiei, cu ligatura si infundarea bontului in bursa cecala.
Medicatia cuprinde:terapie antibiotica, care precedeaza operatia si analgezice.
-metronidazol- in combinatie cu gentamicina acopera spactrul bacterian gram-negativ si anaerobic
-gentamicina
-cefotetan, cefoxitin-cefalosporine de generatia a doua, indicate ca agenti unici, acopera spectrul bacterian gram-pozitiv coci
-meropenem-utilizat ca agent unic impotriva bacteriilor gram-negative si pozitive
-piperacilina si tazobactam, ampicilina si sulbactam
-morfina-analgezic.
In cazul plastronului apendicular, optiunea terapeutica este de a astepta 2-3 luni pina la racirea procesului, si practicarea apendicectomiei tardive.
Apendicita se remite doar in 10% din cazurile tratate cu antibiotice, si/sau drenaj, de aceea atunci cind apendicectomia primara nu este posibila, aceasta se poate practica la un interval de timp.
In peritonita apendiculara se prefera laparotomia mediana subombilicala, care permite aspirarea continutului peritoneal, lavajul si drenajul. Antibioterapia pe cale intravenoasa se impune dupa operatie si antibiograma.
Cind se descopera intraoperator o masa inflamatorie, care implica apendicele, ileumul terminal sau cecul, se prefera rezectia si ileostomia.
In cazul formarii unui abces pericolic, se instituie drenajul prin cateter percutan sub ghidaj echografic, sau prin apendicectomie.
La batrini, post operator trebuie suspicionat un cancer de colon.
Prognosticul fara operatie sau antibiotice, este nefavorabil, mortalitatea avind o rata de peste 50%.
Prin interventie chirurgicala precoce, mortalitatea scade la sub 1%, convalescenta fiind rapida si completa. Prognosticul tinde sa se agraveze si in cadrul dezvoltarii complicatiilor.

Sursa : www.romedic.ro

Lasă un comentariu »

Conjunctivita

Conjunctivita reprezinta inflamatia conjunctivei, o membrana a ochiului cu rol de protectie, care acopera fata anterioara a sclerei si fetele posterioare ale celor doua pleoape.

 

   Conjunctivitele pot fi clasificate functie de perioada debutului: conjunctivite ale nou-nascutului, conjunctivite ale copilului, sau conjunctivite ale adultului; functie de caracterul evolutiv: cu caracter acut, subacut sau cronic; in functie de aspectul secretiilor conjunctivale: seroase, purulente, membranoase etc; in functie de modificari de relief de la acest nivel: papilare sau foliculare; si nu in ultimul rand, in fuctie de etiologie: infectioase, mecanice, iatrogene sau ocupationale.

   Pentru stabilirea diagnosticului pozitiv de conjunctivita, se procedeaza la realizarea examenelor locale si generale; este vorba despre examenul cu ochiul liber, examenul cu biomicroscopul, examinarea secretiilor conjunctivale si chiar biopsia mucoasei conjunctivale. Examinarea conjunctivelor tarsale se face cu ajutorul degetelor, prin rasfrangerea pleoapelor cu ajutorul degetelor; tot cu ajutorul metodei digitale, poate fi examinata si conjunctiva bulbara, prin deschiderea fantei palpebrale. Examinarea atenta a segmentului anterior al globului ocular, ofera infromatii despre posibila prezenta la acest nivel a corpilor straini sau despre prezenta unor modificari patologice. Luminatul lateral este util deoarece permite diferentierea dintre o conjunctiva normala si una patologica; iar examenul cu biomicroscopul faciliteaza evidentierea modificarilor patologice de la nivelul conjunctivei, precum si diferentierea dintre modificarile papilare sau foliculare.

De asemenea, examinarea secretiilor conjuctivale permite izolarea agentilor patogeni implicati in aparitia infectiilor; biopsia mucoasei comjunctivale se realizeaza doar dupa o prealabila anestezie locala.

Asa cum am mai precizat oricare ar fi forma de conjunctiva aparuta la un individ, aceasta va genera o serie de simptome si semne obiective; daca corneea este si ea afectata, pacientul prezinta fotofobie; modificarile de culoare, modificarile de relief si modificarile secretorii, pot fi evidentiate prin realizarea unui examen local minutios. Cele mai des intalnite simptomele relatate de catre pacienti, sunt urmatoarele: senzatia de corp strain, senzatia de arsura la nivel ocular, senzatia de nisip; mancarime oculara (prurit), senzatii ca de intepatura, si nu in ultimul rand fotofobie. 

Atunci cand se urmarestea realizarea diagnosticului diferential, de un real folos pot fi examenele citologice de laborator; coloratia Gram este foarte utila pentru identificarea bacteriilor gram-pozitive sau gram-negative implicate in infectie; de asemenea, tehnica Papanicolau este folositoare pentru evidentierea incluziunilor virale; culturile realizate prin utilizarea mediilor selective sunt de un real folos pentru stabilirea etiologie infectioase.

    Gradul de severitate al unei conjunctive, poate varia in limite destul de largi, de la o simpla roseata a globului ocular, pana la cazuri insotite de instalarea proceselor de necroza la acest nivel. Avand o localizare periferica, si venind in contact cu mediul aerian exterior, membrana conjunctivala este expusa in permanenta diferitilor factori agresionali. Aparatul lacrimal joaca un rol foarte important in protectia membranei conjunctivale; cu toate acestea, o conjunctivita simpla este o afectiune autolimitanta – datorita compozitiei bogate in elemente antiinfalmatorii a lacrimilor, datorita exfolierii permanente a membranei conjunctivale, etc.

Patogenii implicati in aparitia infectiilor conjunctivale pot fi evidentiati cu usurinta, prininvestigarea microscopica a secretiilor lacrimale; sensibilitatea lor la actiunea anumitor chimioterapice poate fi cuantificata cu ajutorul antibiogramei.

   Daca procesul infectios nu afecteaza corneea, acuitatea vizuala nu este afectata. In mod obiectiv, pacientul prezinta urmatoarele semne de conjunctivita: hiperemie (roseate locala), secretie conjunctivala patologica, lacrimare abundenta, hipertrofia papilelor si hipertrofia foliculilor, flictene si chiar bride. Contaminarea conjunctivelor se poate face pe cale directa sau indirecta, prin utilizarea de prosoape sau batiste murdare, prin intermediul mainilor murdare sau a unor instrumente medicale nesterile; conjunctivita are un caracter de contagiozitate destul de ridicat. Pentru realizarea diagnosticului diferential, vor fi luate in considerare toate celelalte boli, care pot fi insotite de hiperemia partii anterioare a globului ocular – glaucomul congestiv sau uveita anterioara – in cazul acestor doua tipuri de afectiuni, acuitatea vizuala va fi afectata si de asemenea, pot fi decelate modificari ale tensiunii intraoculare si modificari patologice pupilare.

   In continuare, detaliem cateva caracteristici ale conjunctivitelor, functie de fiecare etiologie in parte: 

– conjunctivitele virale: prezinta roseata generalizata aparuta la nivelul segmentului anterior al globului ocular; lacrimarea este abundenta, in timp ce secretia conjunctivala si senzatia de mancarime oculara se manifesta subtil; pacientul prezinta adenopatie satelita iar in produsul de secretie conjuctivala se evidentiaza cresterea numarului de monocite.

– conjunctivitele bacteriene
: prezinta roseala generalizata a segmentului anterior al globului ocular, cu secretie lacrimara in cantitate moderata si secretie conjunctivala accentuata; pacientul acuza mancarime (prurit) si o accentuata senzatie de corp strain la nivel ocular; uneori infectia poate fi insotita de adenopatie; examenul secretiilor conjunctivale evidentiaza un numar crescut de agenti patogeni (bacterii) si numeroase leucocite polimorfonucleare (semn al prezentei unui proces infectios localizat) .

– conjunctivita cu Chlamidii:
 se manifesta prin roseata generalizata a globului ocular, secretie conjunctivala accentuata si lacrimare in cantitate moderata; adenopatia este absenta iar pacientul prezinta prurit (mancarime) local; examenul secretiilor conjunctivale evidentiaza prezenta leucocitelor polimorfonucleare si a corpilor intracitoplasmatici.

– conjunctivitele alergice:
 roseata oculara este accentuata, iar pacientul prezinta prurit ocular intens; cantitatea de secretie lacrimala si conjunctivala este redusa; adenopatia este absenta; examenul secretiilor conjunctivale evidentiaza un numar crescut de eozinofile.

    Toate tipurile etiologice de conjunctivita pot imbraca una din urmatoarele trei forme evolutive: acuta, subacuta sau cronica; daca tratamentul este incorect si insuficient aplicat, conjunctivita poate recidiva dupa o anumita perioada de timp. Conjunctivitele sunt deosebit de contagioase; cazurile din colectivitate trebuiesc diagnosticate precoce si izolate; pentru a stopa transmiterea bolii catre ceilalti contacti, se recomanda respectarea unor norme de igiena personala deosebit de stricte.

Atunci cand se doreste instituirea uni tratament se recomanda
: evitarea utilizarii pansamentelor locale – care nu ar face altceva decat sa favorizeze stagnarea secretiilor si multiplicarea patogenilor; realizarea de spalaturi oculare cat mai frecvent, pentru indepartarea secretiilor patologice; utilizarea de solutii antiseptice care sa contina si antibiotice, aplicate local; precum si urmarirea si combaterea unor eventuale complicatii ce pot aparea pe parcursul bolii; tratamentul sistemic cu antibiotice se recomanda doar in anumite situatii.

 

Sursa : www.romedic.ro

Lasă un comentariu »