Medicina Pe Net

Afla totul despre boli, tratamente si produse naturiste

Tumora phyllodes

   Tumorile phyllodes sunt leziuni fibroepiteliale caracterizate printr-o celularitate mai densa a componentei conjunctive cu evolutie in general benigna. Sunt leziuni rar intilnite in patologia mamara care se pot maligniza si frecvent recidiveaza.

Predominenta la sexul feminin este neta, iar incidenta maxima se situeaza in jurul virstei de 45 de ani. Aceste tumori sunt hormonodependente si au origine multicentrica. Tumora poate sa apara intr-un sin indemn sau pe o tumora deja existenta. Tulburarile hormonale survenite la menopauza pot determina formarea tumorii, pot declansa un puseu evolutiv pe o tumora latenta sau induc transformarea sarcomatoasa. Studii microscopice au aratat dezechilibre intre elementele epiteliale care-si pierd caracterul supresor si cele conjunctive care se dezvolta anarhic.

Sunt tumori ale femeilor adulte, cu citeva exemple la adolescente. Pacientele se prezinta tipic cu o masa ferma, palpabila. Aceste tumori se dezvolta rapid si pot creste in dimensiune in citeva saptamini. incidenta este maxima intre 40 si 50 de ani, inainte de menopauza. Apar cu 15 ani mai tirziu decit fibroadenoamele, conditie patologica cu care pot fi confundate.

   Tratamentul de electie pentru tumorile phyllodes este excizia locala larga. Nu exista alta vindecare pentru aceste tumori in afara de interventia chirurgicala. Chimioterapia sau radioterapia sunt ineficiente. Riscul de recurenta locala sau metastazare este legat de gradingul histologic.

   Patogenie

   Tumorile phyllodes sunt fibroepiteliale cu componenta stromala si epiteliala. Pot fi considerate benigne sau maligne in functie de caracterele histologice: celularitatea stromala, infiltrarea tumorala si activitatea mitotica. Toate forme de tumora phyllodes sunt considerate cancer mamar, chiar si formele benigne sunt privite ca avind potential malign.

   Semne si simptome

Examenul sinului va evidentia o tumora voluminoasa, neregulata, boselata cu limite precise, de consistenta variabila, neaderenta la planurile profunde si care nu modifica mamelonul si tegumentele supraiacente; nu se constata adenopatie axilara. Pacientele cu metastaze pot prezenta dispnee, oboseala si durere osoasa. Pielea sinului afectat poate fi lucioasa sau transparenta relevind venele sinului.

Evolutia bolii:
Desi aceste tumori nu metastazeaza au o tendinta ridicata la crestere agresiva si recurenta locala. Similar cu alte sarcoame, tumorile maligne metastazeaza hematogen. Din nefericire aspectul patologic a unei tumori phyllodes nu prezice intotdeauna comportamentul clinic al neoplasmului.

   Caracteristicele unei tumori maligne cuprind urmatoarele:
 – tumorile maligne recurente sunt mai agresive decit tumora originala
– plaminii sunt localizarea metastazica frecventa, urmata de schelet, cord si ficat
– simptomele prin afectare metastazica pot apare pina in citeva luni pina la 12 ani de la terapia initiala
– cei mai multi pacienti cu metastaze decedeaza la 3 ani de la tratamentul initial
–  nu exista tratament pentru metastazele sistemice
– 30% dintre pacientii cu tumori phyllodes mor.

   Diagnostic

Studii imagistice:
Mamografia
 evidentiaza o imagine policiclica cu lizereu de securitate.
   Aspiratia pe ac fin si citologia aspiratului nu sunt indicate pentru diagnosticul acestor tumori. Biopsia tumorala este mai de ajutor.
   Examen histopatologic: macroscopic tumora are suprafata neregulata, boselata, lobulata cu chisturi gelatinoase cu aspect mixoid.
Microscopic se deceleaza aspectul bitisular: componenta epiteliala dezvoltata din structurile tubulare ale canalelor galactofore si componenta conjunctiva alcatuita din fibroblasti dispusi sub forma de fascicule sau anarhic si substanta colagena. La periferie se gaseste o pseudocapsula rezultata din comprimarea tesutului glandular vecin.

   Aceste tumori se clasifica in patru tipuri histopatologice:
– tipul I – fibroadenom vegetant intracanalicular cu predominanta celulelor fixe
– tipul II – tumori cu elemente conjunctive fara atipii dispuse regulat si aspecte de necroza sau mixoide
– tipul III – tumori cu elemente conjunctive dispuse anarhic, cu atipii celulare, dar fara mitoze-tumora filoda cu potential malign
– tipul IV – tumora maligna-sarcom phyllodes cu predominanta fibroblastilor si cu rare elemente epiteliale.

   Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: angiosarcomul, cancerul de sin, fibroadenomul juvenil, carcinomul inflamator, adenoza sclerozanta, necroza grasoasa, modificari fibrochistice, abcesul sinului, adenocarcinomul, mastita.

   Tratament

Tratamentul chirurgical este ales in functie de stadiul, aspectul clinic si virsta pacientei. Se poate practica fie sectorectomie, fie mastectomie urmata de reconstructie. In caz de recidive este indicata mastectomia simpla care previne transformarea sarcomatoasa.
Dupa tratamentul chirurgical se indica pacientei o supraveghere medicala pentru 1-2 saptamini pentru a detecta complicatiile initiale. Examinarea se va face apoi la fiecare 6 luni iar mamogramele la 5 ani.

   Prognostic:
Desi tumorile phyllodes sunt considerate a fi clinic benigne, exista posibilitatea de recurenta dupa excizie, mai ales la leziunile care prezinta histologie maligna. Tumorile care dupa tratamentul initial prin excizie larga reapar local necesita tratament cu mastectomie totala. Boala metastazica este tipic observata in plamini, mediastin si schelet. 
Evolutia clinica este variabila. Daca tumora este benigna prognosticul pe termen lung este excelent dupa excizia locala adecvata. Daca tumora reapare local dupa excizie se indica mastectomie.

 

 

Sursa : www.romedic.ro

Reclame
Lasă un comentariu »

Tumorile nervului optic

   Nervul optic se formeaza din prelungirile axonale ale celulelor ganglionare retiniene la nivelul papilei nervului optic si se continua pana la nivelul chiasmei optice unde se incuciseaza cu nervul controlateral. Dupa originea embrionara a celulelor din care se dezvolta tumorile nervului optic se clasifica in tumori ectodermale (glioame) si tumori mezodermale (meningioame).- Glioamele nervului optic sunt tumori benigne (astrocitoame, oligodendroglioame) care apar cel mai frecvent in perioada copilariei. Clinic se manifesta printr-o scadere a acuitatii vizuale si exoftalmie cu urmatoarele caracteristici: ireductibila, nepulsatila si nedureroasa; acestea sunt determinate de compresiunea posterioara exercitata de tumora asupra globului ocular. Campul vizual este modificat in functie de localizarea tumorii. Oftalmoscopic se observa atrofie optica si/sau congestie vasculara cu edem papilar. In vederea punerii diagnosticului de certitudine sunt necesare urmatoarele investigatii paraclinice: radiografia, computer tomografia, RMN si ecografie care arata modificarile nervului optic precum si intinderea acestora. Evolutia este lenta cu un prognostic in general bun (rata malignizarii foarte scazuta). Tratamentul consta in rezectia tumorii in limite de siguranta oncologica (certitudinea de tumora benigna e data doar in urma examenului histopatologic) urmata de radioterapie in cazul recidivelor.

– Glioamele maligne ale nervului optic sau glioblastoamele afecteaza mai frecvent adultii. Clinica este marcata de scaderea rapida si severa a acuitatii vizuale, diabet insipid si semne de hipertensiune intracraniana cauzate de invazia intracraniana a tumorii. Tratamentul este chirurgical insotit de radioterapie dar prognosticul este sumbru (majoritatea pacientilor decedeaza in mai putin de un an).

– Meningioamele nervului optic sunt tumori benigne cu caracter invaziv care se dezvolta din cele trei teci ale nervului optic (dura, arahnoida si piamater). Afecteaza preponderent femeile. Simptomatologia asemanatoare celei din gliom se diferentiaza de aceasta prin faptul ca exoftalmia precede tulburarile functionale. Ca explorari paraclinice mai sunt necesare si arteriografia carotidiana si electroencefalograma pentru a obiectiva simptomatologia data de compresiunea intracraniana. Diagnosticul diferential se face cu gliomul nervului optic. Tratamentul consta in rezectia completa a tumorii iar cand acest lucru nu e posibil radioterapia reduce rata recidivelor. Prognosticul este bun singura complicatie grava care poate apare malignizarea fiind rara.

 

 

Sursa : www.romedic.ro

Lasă un comentariu »

Tumorile cerebrale

   Tumorile creierului pot fi benigne sau maligne, primitive sau metastatice. Tumorile benigne sunt cele mai intalnite. Tumorile maligne reprezinta cam 1% din totalul neoplaziilor nou aparute. Din punct de vedere anatomopatologic, tumorile gliale sunt cele mai frecvente, procentajul lor atingand 50-60% din totalul tumorilor primitive cu localizare cerebrala. Meningioamele se intalnesc la un sfert din pacientii cu tumori cerebrale primitive, iar schwanoamele reprezinta 10% din aceste tumori.
Termenul de tumora cerebrala primitiva se refera la faptul ca tumora isi are originea in parenchimul cerebral, meninge, resturi embrionare, radacinile nervilor cranieni si hipofiza.
Termenul de tumora cerebrala metastatica semnifica faptul ca tumora de origine este in alt loc decat creierul, tumora de la nivelul encefalului dezvoltandu-se in urma cantonarii celulelor canceroase la acest nivel, celule venite pe calea circulatiei sangvine de la tumora de origine. In cazul tumorilor cerebrale metastatice, tumora de origine poate fi oriunde in organism, cel mai frecvent fiind localizata la nivel pulmonar, renal, prostatic sau hepatic.

Tumorile cerebrale metastatice sunt mai frecvente decat tumorile cerebrale primitive. Se estimeaza ca 15% din pacientii care decedeaza anual prin cancer prezinta metastaze cerebrale simptomatice. Exista si o serie de stari patologice care evolueaza cu o simptomatologie asemanatoare cu a unui proces expansiv intracranian, dar fara ca acesta sa existe. Aceste stari mai sunt cunoscute si ca pseudotumori cerebrale, acestea fiind infectii, tulburari metabolice, intoxicatii.
Din punct de vedere topografic, mai mult de jumatate dintre tumorile cerebrale sunt situate supratentorial, iar 1/3 se dezvolta subtentorial.

   Tipuri histologice de tumori cerebrale:
 – glioamele sunt neoformatiuni proprii ale tesutului nervos, ele dezvoltandu-se din tesutul de sustinere glial si sunt cele mai frecvente tumori cerebrale. In cele mai multe cazuri, glioamele nu sunt alcatuite dintr-un singur tip de celule, ci din mai multe tipuri inrudite, iar denumirea tumorii se face pe baza tipului celular preponderent. Glioamele cresc prin infiltrare. Tipuri de tumori gliale: astrocitoamele (sunt cele mai frecvente), ependimomul, spongioblastomul, meduloblastomul, glioblastomul multiform. Ultimele doua tipuri cresc rapid in dimensiuni si adesea recidiveaza dupa indepartarea chirurgicala. Pacientii cu astrocitoame au sanse mari de vindecare prin interventie chirurgicala, dar nu raspund la radioterapie. Glioamele pot sa apara la orice varsta, la copii intalnindu-se mai des meduloblastomul. Cu timpul in glioame pot sa apara calcificari, mai ales in cazul ependimoamelor si ologodendroglioamelor.
– meningioamele au punct de plecare din arahnoida, se intalnesc cel mai frecvent la adultii tineri, intre 20 si 45 de ani. Sunt tumori benigne (in afara de forma sarcomatoasa) . Caracteristica lor este aceea ca nu infiltreaza parenchimul cerebral, ci doar il comprima, existand astfel sanse mari de vindecare prin indepartare chirurgicala. Sunt tumori cu o vascularizatie bogata si se dezvolta in vecinatatea sinusurilor venoase, ceea ce uneori face dificila indepartarea lor chirurgicala. Evoluand in vecinatatea calotei craniene, de multe ori pe radiografie se constata zone de osteoliza ale oaselor cutiei craniene care vin in contact cu tumora. Tipuri de meningioame in functie de localizare: meningioame parasagitale, meningiomul olfactiv, meningiomul tuberculului selar, meningiomul de aripa sfenoidala, meningiomul de convexitate, meningiomul fosei cerebrale posterioare.
– adenoamele hipofizare si paraselare se insotesc de tulburari endocrine (prin afectarea glandei hipofize) si de tulburari ale campului vizual (hemianopsie heteronima) .
– neurinomul acustic se dezvolta la nivelul unghiului ponto-cerebelos, intalnindu-se la adultii de varsta medie. Diagnosticul trebuie sa fie pus cat mai curand posibil, in primele faze ale bolii, pentru ca tratamentul chirurgical sa aiba eficienta maxima.
– metastazele cerebrale se realizeaza pe cale hematogena si se dezvolta cu predilectie in zona dintre substanta cenusie si cea alba. Cele mai frecvente tumori primare care dau metastaze cerebrale sunt cancerele bronho-pulmonare, cancerul de san (metastazeaza in cerebel), tumorile maligne gastro-intestinale si melanoamele.
– alte tipuri tumorale: tuberculoamele, granuloamele luetice, granuloamele corpilor straini, tumorile vasculare si anevrismele, echinococoza cerebrala, cisticercoza cerebrala, abcesele cerebrale, hematoamele.

   Procesele pseudotumorale 
Aceste procese patologice determina hipertensiune intracraniana, dar nu se incadreaza in tablourile clinice care urmeaza. Aceste procese sunt de natura inflamatorie: chisturile arahnoidiene, arahnoidita de fosa posterioara, arahnoidita optochiasmatica, ocluzia inflamatorie a apeductului lui Sylvius.

   Manifestari clinice 
Tumorile cerebrale se manifesta clinic prin unul din urmatoarele sindroame: progresia subacuta a unui deficit neurologic focal, convulsii sau afectarea neurologica non-focala. Tumorile metastatice se manifesta si prin simptome sistemice ca anorexie, scadere in greutate, stare generala alterata si stare subfebrila.

   Sindroamele neurologice de focalizare sunt rezultatul compresiei neuronilor si substantei albe prin efectul de masa al tumorii (expansiunea tumorala) si prin edemul pe care aceasta il produce. Sindroamele neurologice de focalizare sunt:

 – Sindromul de lob frontal
In cazul tumorilor localizate la nivelul lobului frontal se intalnesc urmatoarele simptome de focar:
tulburarile psihice, epilepsia, crizele grand mall, crizele focalizate jacksoniene, afazia si agrafia, pareza nervului facial, tulburari motorii care devin cu atat mai accentuate cu cat tumora intereseaza mai mult aria motorie a lobului frontal.

 – Sindromul de lob parietal
O tumora care se dezvolta la nivelul lobului parietal da urmatoarele manifestari clinice:
– crizele de epilepsie senzitiva, tulburarile de sensibilitate , tulburarile somatognozice.

– tulburarile motorii materializate printr-o usoara hemipareza, atrofiile musculare ale membrului superior controlateral (eminenta tenara si hipotenara) .

 – Sindromul de lob temporal 
   In cazul dezvoltarii unei tumori la nivelul lobului temporal, apar frecvent tulburari de vorbire si tulburari psihice.Hipertensiunea intracraniana, hipoestezii superficiale, tulburarile oftalmologice.

 – Sindromul de lob occipital
Tumorile de lob occipital sunt mai rare. Tulburarile vizuale sunt unul din cele mai importante semne ale tumorilor cu localizare la acest nivel; tulburari de vorbire, daca tumora intereseaza si lobul parietal; hemipareza controlaterala; tulburari cerebeloase sub forma unor tulburari de echilibru nesistematizate.


 – Sindromul de fosa cerebrala posterioara
Tumorile care se dezvolta la acest nivel, in zona cerebelului, determina grave perturbari in curgerea normala a lichidului cefalorahidian. Din aceasta cauza, simptomatologia clinica este dominata de sindromul de hipertensiune intracraniana.


   Diagnostic de laborator
   CT scan si IRM (imagistica prin rezonanta magnetica) sunt examene imagistice care precizeaza cu acuratete topografia tumorilor cerebrale. Tumorile apar ca formatiuni hiperdense, inlocuitoare de spatiu. Diagnosticul diferential cu un chist cu continut lichidian este usor, acesta aparand ca o imagine hipodensa la examenul imagistic. De asemenea, este esential sa se faca o biopsie tumorala pentru a evidentia tipul histologic si pentru a orienta tratamentul.

   Tratament
Este destul de dificil de standardizat un tratament in cazul tumorilor cerebrale. De cele mai multe ori acest tratament implica echipe mixte de chirurgi, radioterapeuti, chimioterapeuti si colaborarea cu alte specialitati medicale. Inainte de orice interventie chirurgicala se practica biopsia tumorala, pentru a se stabili tipul histologic al tumorii. Biopsia reprezinta recoltarea unui fragment tumoral in scopul studierii acestuia, si este cu atat mai greu de efectuat cu cat tumora este localizata pai profund in parenchimul cerebral. Rezultatul examenului histopatologic este deosebit de important deoarece el dicteaza pasii de tratament. Interventia neurochirurgicala isi propune sa indeparteze pe cat posibil masa tumorala lezand cat mai putin parenchimul cerebral. Metodele clasice operatorii folosite sunt trepanarea cutiei craniene, craniotomia (mai ales in cazul tumorilor benigne), craniectomia de fosa posterioara. Cele mai bune rezultate se obtin prin folosirea mijloacelor moderne de interventie, cum este microscopul binocular chirurgical sau laserul cu dioxid de carbon. In stadiile tumorale avansate singura interventie chirurgicala care se poate face este drenajul lichidului cefalorahidian ventricular extern sau ventriculo-peritoneal Tratamentul chirurgical trebuie completat cu cel medicamentos. Se utilizeaza anticonvulsivante, corticosteroizi, manitol (pentru reducerea presiunii intracraniene) si diuretice de tip furosemid.

   Prognostic
   Din neferiricre, prognosticul in cazul tumorilor cerebrale este sumbru, de multe ori neputandu-se extirpa tumora in intregime, mai ales daca este dezvoltata intraparenchimatos. In multe situatii tratamentul in general paliativ, ameliorand starea bolnavului, dar nereusind sa suprime factorul cauzal. Mai ales in cazul tumorilor cerebrale metastatice, acestea sunt doar varful de ice-bearg al afectiunii, tumora primara fiind de obicei intr-un stadiu avansat. Glucocorticoizii, radioterapia si anticonvulsivantele imbunatatesc calitatea vietii. Glucocorticoizii in doze mari au un efect benefic asupra simptomatologiei metastazelor, calitatea vietii inbunatatindu-se rapid, in cateva ore. Anticonvulsivantele se folosesc pentru prevenirea eventualelor crize epileptice sau pentru tratarea celor existente.

 

 

Sursa : www.romedic.ro

Lasă un comentariu »