Medicina Pe Net

Afla totul despre boli, tratamente si produse naturiste

Deshidratarea

     Deshidratarea este un status de echilibru lichidian negativ care poate fi cauzat de numeroase entitati patologice. Bolile diareice sunt cele mai comune etiologii. In toata lumea deshidratarea secundara bolilor diareice este cauza principala de moratalilate la nou-nascuti si copii.
Determinarea cauzelor frecvente de deshidratare este esentiala. Aportul slab de fluide, diureza excesiva, cresterea pierderii insensibile de fluide sau o combinatie a celor de mai sus determina depletia volumului intravascular. Cauzele comune cuprind gastroenteritele, cetoacidoza diabetica, bolile febrile, arsurile, diabetul insipid. 

  Tabloul clinic al deshidratarii cuprinde uscarea membranelor mucoase, sete vie, depresarea fontanelelor, diminuarea turgorului pielii, lipsa lacrimilor, ochi incercanati, afundati in orbite, tahicardie, tahipnee, cresterea timpului de reumjplere capilara, oligurie. Complicatiile pot include soc ireversibil, tromboza venoasa sagitala, convulsii si insuficienta renala. 
Deshidratarea este mai frecventa la copii datorita raportului suprafata tegumentara/dimensiune crescut, a imaturitatii renale si a perspiratiei insensibile crescute. Pacientii cu deshidratare minim-moderata trebuie incurajati sa continue dieta speciala virstei si un aport oral de fluide adecvat. Solutiile de rehidratare orala trebuie folosite. Deshidratarea severa necesita rehidratare intravenoasa. Solutiile de rehidratare orala cuprind Pedialyte, Rehydralyte.

    Patogenia deshidratarii

Balanta negativa fluidica care determina deshidratare rezulta prin aportul scazut, pierderile crescute: renale, gastrointestinale, insensibile sau mobilizarile fluidice:ascita, epansamente si arsuri sau sepsis. Diminuarea apei corporale totale determina reducerea volumelor de fluide intra si extracelulare. Manifestarile clinice ale deshidratarii sunt mai mult asociate cu depletia intravasculara. Pe masura ce deshidratarea progreseaza se instaleaza socul hipovolemic cu insuficienta organelor si deces.
Copii mici sunt mai susceptibili la deshidratare datorita continutului mare de apa fata de adulti, imaturitatii renale si imposibilitatii de a-si satisface propriile nevoi singuri.Copii mai mari arata semne de deshidratare mai repede fata de cei mici prin nivelul de fluide extracelulare scazut.
Deshidratarea poate fi impartita in functie de osmolaritate si severitate. Sodiul seric este un bun marker al osmolaritatii presupunind ca pacientul are o glicemie normala.

   Tipuri de deshidratare

In functie de osmolaritate deshidratarea poate fi:
– deshidratare hiponatremica – <130 mEq/l
– deshidratare izonatremica – 130-150 mEq/l
– deshidratare hipernatremica – >150 mEg/l.
Deshidratarea izonatremica este cea mai comuna. Deshidratarea hiponatremica si hipernatremica cuprind fiecare 5-10% din cazuri. Variatiile sodiului seric arata compozitia fluidelor pierdute si are efecte patofiziologice diferite.

Deshidratarea izonatremica-izotonica apare cind pierderea de fluide este similara in concentratia de sodiu a singelui. Sodiul si pierderile de apa sunt de aceiasi magnitudine in fluidele extra si intravasculare.
Deshidratarea hiponatremica-hipotonica apare cind pierderea de fluide contine mai mult sodiu decit singele. Se pierde mai mult sodiu decit apa. deoarece sodiul seric este scazut apa intravasculara se mobilizeaza in spatiul extravascular, exagerind depletia de volum extravascular pentru o cantitate totala de apa corporala pierduta.
Deshidratarea hipernatremica-hipertonica apare cind fluidul pierdut contine mai putin sodiu fata de singe. Se pierde mai mult sodiu decit apa. deoarece sodiul seric este crescut, apa extravasculara se mobilizeaza in spatiul intravscular, mimind depletia intravasculara de volum pentru o cantitate de apa totala corporala pierduta.

   Efectele neurologice ale deshidratarii

In deshidratarile hipo si hipernatremice pot apar complicatii neurologice. Hiponatremiasevera conduce la convulsii, in timp ce corectia rapida a hiponatremiei cronice este asociata cu mieloliza pontina centrala. In timpul rehidratarii rapide din hipernatremie activitatea osmotica crescuta a neuronilor determina un influx crescut de apa cu edem celular cerebral.

   Efectele deshidratarii asupra potasiului si rezervei alcaline.

Potasiul se mobilizeaza intre compartimentele fluidice extra si intracelulare mai incet decit apa libera. Nivelul de potasiu seric nu reflecta nivelul de potasiu intracelular. Desi deficitul de potasiu este prezent la toti pacientii cu depletie de volum nu este semnificativ clinic.
Se observa si grade diferite de acidoza metabolica, mai ales la copii. Mecanismele cuprind pierderea de bicarbonat in scaun si productia de cetone. Hipovolemia determina scaderea perfuziei tisulare si cresterea acidului lactic. Scaderea perfuziei renale determina scaderea filtrarii glomerulare si scaderea excretiei de hidrogen. Acesti factori determina acidoza metabolica.

   Cauze si factori de risc pentru deshidratare

Cauze frecvente de deshidratare:
-gastroenterita este cea mai comuna cauza de deshidratare, este prezenta diareea si varsatura
-stomatita poate fi severa si limita aportul oral
-cetoacidoza diabetica determina deshidratare prin diureza osmotica si catabolism excesiv
-bolile febrile determina cresterea pierderilor insensibile de apa si afecteaza apetitul
-faringita poate scade aportul oral.

Cauze amenintatoare de viata:

– gastroenterita, acidoza diabetica, arsurile, hiperplazia adrenala congenitala
– obstructia digestiva asociata cu aport deficient si emeza
– atac cerebral, fibroza chistica cu pierderi excesive de sodiu si clor prin transpiratie
– diabet insipid-diureza excesiva sau urina diluata determina pierderea apei si deshidratare hipernatremica
– tireotoxicoza prezinta scadere ponderala si diaree in ciuda apetitului crescut.
Sursa : www.romedic.ro

Reclame
Lasă un comentariu »

Sedentarism

      Sedentarismul este un termen medical folosit pentru a caracteriza stilul de viata fara activitate fizica regulata. Se regaseste in tarile dezvoltate sau in curs de dezvoltare si este caracterizat de citit, activitate in fata calculatorului sau vizionarea programelor TV pe toata perioada zilei fara exercitii fizice efectuate. Un stil de viata sedentar contribuie la numeroase cauze de deces care pot fi prevenite.

Lipsa exercitiilor fizice determina atrofierea muschilor, scurtarea si slabirea acestora cu cresterea succeptibilitatii la leziuni. In plus exercitiile fizice regulate este asociat cu functionarea sistemului imun, astfel o reducere a exercitiilor fizice este in general acompaniata de slabirea sistemului imunitar. 

Lipsa activitatii fizice este una dintre principalele cauze de deces din lume. Inactivitatea fizica este estimata a cauza 1. 9 milioane de decese global. Efectele unui stil de viata sedentar pot contribui la anxietate, boli cardiovasculare, mortalitate la barbatii in virsta si dublarea riscului de deces la femeile virstnice, depresie, diabet, cancer de colon, hipertensiune arterialaobezitateosteoporoza. Stilul de viata sedentar creste cauzele de deces si dubleaza riscul de boala cardiovasculara afirma OMS. Aproximativ 2 milioane de decese pe an sunt atribuite inactivitatii fizice, determinind OMS sa emita o avertizare asupra sedentarismului. Acesta este considerat a fi printre primele 10 cauze de deces din lume. Dupa studiile OMS 60% dintre persoanele din lume duc o viata sedentara.

   Inactivitatea fizica, alaturi de fumat si dieta saraca devin componente ale vietii de astazi conducind la cresterea rapida a incidentei bolilor precum diabet, boli cardiovasculare sau obezitate. Bolile cronice sunt astazi cauza principala de deces astazi in toate colturile lumii, exceptie facind Africa Sahariana, unde bolile infectioase cum esteSIDA sunt cauza principala. Aceste boli pot fi in mare masura prevenite.

Printre masurile preventive recomandate de OMS se numara activitatea fizica moderata pentru 30 de minute pe zi, incetarea fumatului si alimentatia sanatoasa. In plus fata de modificarile individuale ale stilului de viata se recomanda si adoptarea de tactici guvernamentale: creearea de rute sigure de mers pe bicicleta si alergat pe strazi, infiintarea de parcuri verzi, elaborarea de legi care sa pedepseasca fumatul in locuri publice si promovarea miscarii in aer liber in scoli, comunitati si servicii de sanatate.

     Legatura dintre sedentarism si greutatea corporala:

Activitatea fizica este legata de stilul de viata sanatos si trebuie sa fie parte componenta din rutina de zi a fiecaruia. O data cu cresterea ratei de obezitate si a problemelor de sanatate asociate activitatea fizica este extrem de importanta. Se cunoaste impactul oricarui tip de exercitiu fizic asupra sanatatii si a greutatii. Grasimea corporala in exces este daunatoare corpului si pune mai mult stress mecanic asupra articulatiilor si a tesuturilor adiacente crescind riscul unor tipuri de cancer (cancer de colon, de sin, renal), diabet si boli cardiace. Acei indivizi care fac sport regulat isi mentin o greutate normala si reduc riscul de a dezvolta boli cronice.

   Greutatea corporala poate fi clasificata in: subponderal, normala, supraponderala sau obez in functie de indexul de masa corporala. Acest index este calculat prinimpartirea greutatea corpului in kg la patratul inaltimii. Acest index nu tine seama de diferenta de cantitate intre grasime si masa musculara. Persoanele cu o masa musculara crescuta pot fi clasificati drept obezi astfel. De aceea indexul de masa corporala estecomplementat de masurarea circumferintei taliei care indica grasimea abdominala.Grasimea abdominala este asociata cu o varietate de boli. Cu cit aceasta este mai crescuta cu atit riscul de diabet tip II, hipertensiune si boala cardiaca coronara este mai crescut. Un barbat sanatos trebuie sa aiba o circumferinta sub 102 cm, iar o femeie sanatoasa sub 80 de cm. 

Tesutul adipos este format din celule de grasime. Datorita influentelor hormonale barbatii sunt predispusi la acumularea de grasime in jurul taliei, in timp ce femeile pe fese si coapse. Nivelul de activitate fizica este legat clar de stabilitatea greutatii. Exercitiile viguroase de orice tip care cresc frecventa cardiaca necesita effort substantial. Exemplele de activitati viguroase sunt: ciclismul, alergatul, aerobicul si sporturile combative precum fotbalul, baschetul, hockei. Copii si adolescentii care participa la aceste tipuri de activitati fizice au un indice scazut de grasime corporala.

Studiile sugereaza ca un nivel de activitate fizica de 1, 8 este necesar pentru a mentine o greutate normala. Acesta este dobindit prin activitate fizica moderata. S-a demonstrat ca un nivel de activitate moderat si mic sunt semnificativ asociate cu cresterea grasimii corporale la barbati si femei. Un individ are nevoie de 60-90 de minute de mers pentru a consuma o cantitate de energie care sa mentine greutatea normala.

   Legatura dintre diabet, exercitii fizice si greutate:

Mentinerea greutatii proportionale inaltimii este o cale eficienta de a controla diabetul. Exercitiile fizice pentru 30 de minute zilnic, cinci zile pe saptamina pot preveni prediabetul de a se transforma in diabet zaharat de tip II. Daca o persoana are deja diabet tip II aceiasi cantitate de effort fizic o ajuta la minimalizarea riscurilor medicale si la ameliorarea conditiei patologice.

Alimentele sunt divizate in componente de baza, printre care se gaseste si glucoza eliberate apoi in singe. Pancreasul elibereaza insulina care permite glucozei sa intre in celule ca sursa de energie. Cind oamenii sunt inactivi organismul nu poate folosi insulina eficient. Acest fenomen este cunoscut drept rezistenta la insulina. Apare cind pancreasul elibereaza si mai multa insulina pentru a ajuta, dar in loc sa transforme alimentele in energie le depoziteaza drept grasime. Cresterea de zaharuri in singe conduce la diabet de tip II.

   Legatura dintre procesul de imbatrinire si activitatea fizica:

Telomerii sunt secvente repetitive de AND asezate la capatul cromozomilor, protejindu-I de distructie. Cercetatorii de la Colegiul Londonez au descoperit scurtarea telomerilor mai rapida la persoanele inactive. Examinarea gloobulelor albe din singe a descoperit ca lungimea telomerilor se scurteaza cu 21 de nucleotide in fiecare an. Telomerii persoanelor foarte active au o lungime similara cu a celor inactivi dar cu 10 ani mai tineri. Aceasta semnifica ca inactivitatea poate grabi imbatrinireaStressul este considerat a avea un impact asupra lungimii telomerilor, iar cercetatorii cred ca exercitiile fizice regulate ajuta la reducerea nivelului de stress.

   Legatura dintre sedentarism si bolile cardiovasculare:

Inima depinde de fluxul de singe adecvat, neintrerupt prin cele trei coronare principale. Ateroscleroza apare cind aceste artere coronare devin mai putin flexibile si stenozate.Acestea au un diametru de 3-4 mm. Cind se colabeaza fluxul de singe scade si apar bolile cardiaceInactivitatea fizica creste riscul de deces prin boli cardiace la barbati cu 52% si cu 28% la femei. Prin dieta sanatoasa si exercitii fizice inima devine mai puternica, singele nu este blocat iar aceste probleme sunt evitate.

   Fumatul, obezitatea si sedentarismul asociate cu disfunctiile erectile:

Desi disfunctia erectila este o conditie descoperita mai ales printre barbatii in virsta, etiologia sa este inca putin inteleasa, iar studiile atrag atentia supra asocierii cu stilul de viata. Tulburarea a fost demonstrata a apare mai ales la barbatii care sunt fumatori, obezi si cu o viata sedentara. Acesti factori sunt considerati a fi asociati cu alte conditii patologice: bolile cardiovasculare si cancerul. 

   Legatura dintre sedentarism si cancer:

Aproximativ 40% dintre cancere pot fi prevenite prin modificarea stilului de viata. In rest decesele pot fi reduse semnificativ prin supraveghere medicala. Doar fumatul determina 5. 4 milioane de decese pe an global, dintre care 1. 5 milioane sunt cancere.Dieta bogata in grasimi si viata sedentara, lipsa exercitiilor, obezitatea, aportul diminuat de fructe si legume, folosirea de pesticide, puluarea apei, fumatul, alcoolul, infectiile sunt factori comuni de risc pentru cancer. Alimentele care protejeaza sunt ceapa, usturoiul, morcovii, rosiile, varza, conopida, soia, legumele cu frunze verzi, cartofii, citricele, merele, cerealele intregi, nucile, alunele.

    Cum putem scapa de sedentarism:

-nu folositi masina pentru distante scurte, mergeti pe bicicleta sau pe jos
-folositi scarile si nu liftul
-luati pauze de plimbat in parc
-faceti exercitii acasa (jucati-va cu copilul, animalul de companie)
-mergeti la piscina
-adoptati un animal de companie, un ciine pe care sa-l scoateti la plimbare
-intercationati cu oamenii
-consumati multa apa si mai putina mincare.

Sursa : www.romedic.ro

Lasă un comentariu »

Diabetul zaharat

Diabetul zaharat este cea mai frecventa boala endocrina si este caracterizat prin complicatii ce se dezvolta în timp si afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de sange.

Aflati in fata unei patologii frecvente si fiind influentati de existenta diabetului în familie precum si de kilogramele în plus exsitente la unii dintre noi poate aparea întrebarea: pot sa am diabet ?

Suspiciunea prezentei diabetului apare clasic în prezenta celor trei semne majore: setea exagerata, urinare în exces, apetit crescut. Aceste semne pot debuta brusc la pacienti cu vârsta mai mica de 40 de ani si care nu sunt de obicei obezi, pot fi însotite de scadere in greutate sau de aparitia cetoacidozei în timpul unei boli sau dupa o interventie chirurgicala (acesti pacienti au diabet insulino-dependent sau non-insulino-dependent prin mecanism autoimun). În contrast cu aceasta categorie de pacienti la inivizii supraponderali simptomele apar gradat în a doua jumatate a vietii sau diagnosticul este pus la o persoana asimptomatica care este depistata cu glicemie crescuta la o examinare fortuita de laborator (acesti pacienti au diabet non-insulino-dependent fara legatura cu mecanismul autoimun).
Termenii de insulino-dependent, respectiv non-insulino-dependent descriu cele doua stari: predispus la a dezvolta cetoacidoza si, respectiv rezistent la cetoacidoza.

Complicatii

Ce complicatii pot sa apara la un pacient diabetic?
Prezenta diabetului zaharat face posibila aparitia (pe lânga hipoglicemie) a douacomplicatii majore ale bolii acute:
•  Cetoacidoza diabetica (complicatie obisnuita a DZID) este determinata de deficitul de insulina în paralel cu cresterea concentratiei de glucagon si apare adesea în cazul întreruperii tratamentului cu insulina. Acuzele pacientului includ lipsa poftei de mâncare, greata ,varsaturi, urinari frecvente si în cantitate mai mare, dureri abdominale iar în lipsa tratamentului se poate ajunge la alterarea starii de constiinta sau coma. Febra marcheza prezenta unei infectii. Tratamentul se face cu insulina (fara de care coma nu poate fi remisa), fluide intravenos, potasiu, bicarbonat.
•  Coma hiperosmolara (complicatie frecventa DZNID) este un sindrom de dehidratare accentuata în conditiile unui aport insuficient de apa. Tratamentul se realizeza urgnent cu cantitati mari de lichide intravenos, potasiu, bicarbonat.

Complicatiile tardive includ:


•  Anomalii circulatorii: ateroscleroza apare mai devreme si este mai importanta decat în populatia generala. Simptomele includ claudicatie intermitenta, gangrena, impotenta organica la barbati. Apar frecvent boala coronariana si accidentul vascular cerebral. Fumatul este un factor major de risc ce trebuie evitat iar hipertensiunea este de asemenea un factor important de risc.
•  Retinopatia implica doua tipuri de leziuni: simple si proliferative . Retinopatia proliferativa poate determina compliacatii serioase ca hemoragia în vitros si dezlipirea de retina. Tratamentul se face cu fotocuagulare, vitrectomia pars plana, analogul experimantal al heparinei.
•  Nefropatia diabetica poate determina insuficienta renala si necesitatea instituirii dializei sau a realizarii transplantului renal. Insuficienta renala apare dupa mai mult de 10 ani si se insoteste sau nu de sindrom nefrotic. Tratmentul se realizeaza cu inhibitori ai enzimei de conversie, diete cu continut proteic scazut.
•  Neuropatia poate afecta fiecare portiune a sistemului nervos si este o cauza majora de morbiditate. Exista mai multe sindroame clinice distincte:
•  Polineuropatia periferica cu manifestari de obicei bilaterale: amorteli, parestezii, hiperestezie severa, durere. Sindroamele dureroase extreme sunt de obicei autolimitate si dureaza de la câteva luni la câtiva ani.
•  Mononeuropatia este mai putin rara decât polineuroaptia si are un grad înalt de revesibilitate sponana.
•  Radiculopatiile sunt de asemenea autolimitate si urmeaza distributia mai multor nervi spinali.
•  Neuropatia vegetativa poate atinge tractul gastro-intestinal (determinând dificulate la înghitire, evacuare gastrica întârziata, diaree sau constipatie), determina hipotensiune ortostatica, paralizia vezicii urinare , impotenta si ejaculare retrograda.
•  Amiotrofia insotita de anorexie si depresie
Tratamentul se face cu antiinflamatoare nesteroidiene, codeina, amitriptilina si flufenazin, desipramin, difenoxilat si atropina (pentru diaree) în functie de necesitati.
•  Ulcerele piciorului diabeticului apar în principal datorita distribuirii anormale a greutatii determinata în urma neuropatiei diabetice. Este necesara instruirea pacientilor pentru prevenirea ulcerului: picioarele trebuie mentinute curate si uscate tot timpul, trebuie evitat mersul descult, utilizarea pacientilor potriviti, inspectia zilnica a piciorului.
•  Înfectiile nu sunt mai frecvente decât la subiectii normali dar sunt mai severe. Exista infectii care au o relatie specifica cu diabetul: otita externa maligna, mucormicoza rinocerebrala, colicistita enfizematoasa, pielonefrita enfizematoasa.

Tratament

Care este obiectivul tratamentului la un pacient diabetic?

Orice pacient cu DZ aflat sub tratament trebuie sa mentina o glicemie normala pe parcursul a 24h.

Valorile glicemiei care ar trebui sa fie atinse de pacientii cu DZ sub tratament sunt:

Obiectiv

Terapia conventionala

Terapia intensiva

mmol/l

mmol/l

mg/dl

mmol/l

mg/dl

A jeun

3,3-7,2

60-130

3,9-5,6

70-100

Preprandial

3,3-7,2

60-130

3,9-5,6

70-100

Postprandial

<11,1

<200

<8,9

<160

3 A.M.

>3,6

>65

>3,6

>65

Medicatia in diabet

Sunt doua mari clase de medicamente pentru diabetul zaharat:

– Insulina

– Antidiabeticele orale

Rezistenta la insulina

Ce este rezistenta la insulina?
Necesitatea administrarii a 200 sau mai multe unitati de insulina pe zi pentru a controla hiperglicemia si a preveni cetoacidoza este definita arbitrar ca rezistenta la insulina.
Ea este consecinta lipsei secretiei de insulina de catre pancreasul pacientilor cu DZID, si respectiv obezitatii în cazul pacientilor cu DZNID.

Sursa : www.romedic.ro

Lasă un comentariu »