Medicina Pe Net

Afla totul despre boli, tratamente si produse naturiste

Raceala – Virozele respiratorii

    Raceala este o afectiune acuta a cailor respiratorii superioare, de cele mai multe ori de etiologie virala. Infectiile cailor respiratorii sunt cele mai frecvente boli. In medie, adultii racesc de doua pana la cinci ori pe an, iar copiii de varsta prescolara de patru pana la opt ori chiar. Racelile apar adesea pe fondul frigului si se manifesta cu tuse, guturai si raguseala.

Dat fiind faptul ca racelile sunt provocate de peste 200 de tipuri diferite de virusi, nu exista nici un tratament etiologic al afectiunii. Agentii patogeni cei mai frecventi sunt: rinovirusi, adenovirusi, coronavirus, virusul respirator sincitial, dar si virusii gripali (influenza). Din cauza simptomelor nespecifice, exista pericolul de a confunda un episod bland de gripa cu o „raceala”.  Datorita faptului ca gripa „reala” (influenza) pune in pericol viata omului, este important ca diagnosticul diferentiat intre raceala si gripa sa se faca in faza incipienta, cand tratamentul are eficienta optima.

Tratamentul se administreaza in principal pentru ameliorarea simptomatologiei. Medicatia antibiotica se instituie doar in cazul suprainfectiilor bacteriene.

    Definitie

Racelile sunt infectii acute ale cailor respiratorii, declansate in principal de virusi, pe un fond imunitar slabit de stres sau frig. In medie, adultii racesc de doua pana la cinci ori pe an, iar copiii de varsta prescolara de patru pana la opt ori chiar.

Datorita faptului ca gripa „reala” (influenza) pune in pericol viata omului, este important ca diagnosticul diferential intre raceala si gripa sa se faca in faza incipienta, cand tratamentul are eficienta optima.

     Etiologie

Virozele se transmit prin picaturile Flügge, care transporta agentii patogeni. In marea lor majoritate sunt virusirinovirusi (25-30%), coronavirus (10%), adenovirusi, mixovirusi, ecovirusi, virusul respirator sincitial, virusul paragripal si virusul gripal. Datorita faptului ca ultimii doi virusi declanseaza chiar gripa, simptomatologia virozelor poate fi foarte asemanatoare cu cea din gripa.

       Slabirirea sistemului imunitar pe fondul infectiei virale creste riscul suprainfectieibacteriene cu  streptococistafilococi sau pneumococi, care agraveaza tabloul clinic al bolii.

     Prognostic si evolutie

Prognosticul racelilor este in general bun, cu disparitia simptomelor intr-un interval de opt pana la zece zile. Complicatiile sunt rare, apar doar daca raceala dureaza mai mult timp.

        Complicatii
Miocardita
   Foarte rar, virusii care au provocat raceala pot cauza si inflamarea muschiului cardiac (miocardita), care se manifesta cu aritmii (tulburari ale ritmului inimii), dispnee si fatigabilitate.
      Suprainfectia bacteriana
Simptomele din raceala pot fi agravate de o infectie suplimentara de etiologie bacteriana (suprainfectie). Simptomul tipic este secretia purulenta, galben-verzuie, a mucoasei inflamate, care se asociaza adesea cu febra. Diseminarea bacteriilor poate provoca urmatoarele boli:
Otita medie acuta (inflamarea urechii medii);
Sinuzita acuta (inflamarea sinusurilor paranazale);
Tonsilita acuta (inflamarea amigdalelor);
Pneumonie (inflamarea pulmonului);

       Preventie

Chiar daca nu exista nici o profilaxie sigura a racelilor, se recomanda intarirea sistemului imunitar printr-o dieta sanatoasa (cu aport suficient de vitamine, mai ales vit. C) si miscare suficienta in aer liber. Suplimentar, se poate face sauna, dar nu in perioada de boala. Pe cat posibil, se vor evita spatiile aglomerate si contactul cu persoane racite.

    Vaccinarea antigripala este eficienta doar in caz de gripa „veritabila” (influenza), nu si in raceli (viroze respiratorii).      In cazul gripei, manifestarile debuteaza brusc, febril, punand in pericol viata. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) recomanda in fiecare an combinatia potrivita de antigeni pentru prepararea vaccinului antigripal. Acesta este eficient doar daca se repeta an de an (din cauza ca tulpinile virusului gripal se diversifica foarte repede).

 

Simptomatologie
Tabloul clinic al racelii cuprinde multe simptome, care variaza de la individ la individ.

    Simptome generale
   In faza de debut sau in cursul bolii apar simptome nespecifice, cum ar fi:
– Frisoane;
– Febra (mai ales la copii);
– Stare de rau general;
– Oboseala;
– Cefalee si dureri in membre;

Impulsul initial de stranut evolueaza spre guturai (rinoree acuta). Inflamarea mucoasei nazale se asociaza cu o secretie apoasa sau mucopurulenta, care jeneaza respiratia nazala, perturba simtul olfactiv si modifica tonalitatea vocii ( „vorbit pe nas”). In functie de sensul in care se propaga inflamatia (ascendent sau descendent) apar si alte probleme de sanatate.

    Faringita 
In stadiul initial al virozelor apare inflamarea mucoasei faringiene (faringita acuta). Simptomele tipice sunt senzatia de gat uscat, iritat si odinofagia (dureri la inghitire).

    Laringita
Daca inflamatia afecteaza si mucoasa laringiana, mai ales portiunea care acopera corzile vocale (laringita acuta) apare reflexul de tuse si ragusela. Odinofagia se accentueaza, la fel raguseala- chiar pana la disparitia completa a vocii.
La copiii mici exista riscul de laringita subglotica (grava datorita edemului ce poate determina dispnee severa pana la asfixie).

   Traheo-bronsita
Inflamarea mucoasei traheale si bronsice (traheita acuta, bronsita acuta) provoacaaccese de tuse cu expectoratie muco-purulenta si dureri in piept.

  Datorita faptului ca aceste simptome apar si in alte afectiuni, mult mai grave, se recomanda consultarea medicului pentru diagnosticul diferential.

 

      Tratament

Avand in vedere faptul ca virusii nu sunt sensibili la antibiotice, tratamentul virozelor este simptomatic (vizeaza ameliorarea  semnelor si simptomelor din boala).

    Masuri generale
   In mod uzual, in raceala se recomanda:
– Repaos fizic ( fara munca si sport);
– Inhalatii umede cu abur de musetel sau salvie;
– Bauturi fierbinti cu miere;
– Comprese calde aplicate pe gat;
– Tablete de supt;
– Menajarea vocii;
– Sistarea fumatului;

Se pot folosi si mijloace naturiste, cum ar fi:
– Ceaiul de ghimbir proaspat, cu suc de lamaie si miere;
– Inhalatii cu ulei de arbore de ceai sau ulei de menta;
– O ceapa taiata felii se pune noaptea pe noptiera ( substantele volatile amelioreaza guturaiul);

    Tratamentul medicamentos

Piata farmaceutica ofera foarte multe antigripale, care amelioreaza starea generala a pacientului, eventual durerile de gat sau de cap. Picaturile nazale usureaza respiratia si elimina senzatia de tiuit in ureche. In caz de tuse seaca se recomanda antitusive pe baza de codeinaTusea productiva se trateaza cu siropuri mucolitice. Acestea se administreaza cu prudenta la copiii mici si la astmaticii cu  probleme de expectoratie.

    Impotriva durerilor de cap si de membre se folosesc preparate pe baza de acid acetilsalicilic, care se dau cu prudenta la copii , deoarece poate declansa sindromul Reye.
Sindromul Reye prezinta un tabloul clinic grav, cu greata, vertij, crize convulsive, coma, afectare cerebrala si hepatica. Cu toate ca in stadii incipiente sansele de vindecare sunt destul de bune, boala evolueaza fatal de cele mai multe ori, cu o mortalitate de 70%.

    Tratamentul cu antibiotice nu mai este de actualitate in tratarea racelilor, deoarece se stie ca germenii patogeni ai infectiilor respiratorii (virusii) nu sunt sensibili la antibiotice. Administrarea acestora se face doar sub supraveghere medicala, in caz de inflamatie bacteriana.

   Remedii alternative

Tratarea si profilaxia racelilor poate fi facuta si cu ajutorul medicinei complementare: fitoterapie, homeopatie sau acupunctura.

 

Sursa : www.romedic.ro

Reclame
Lasă un comentariu »

Astmul bronsic

    Asmul bronsic este o boala inflamatorie cronica a cailor respiratorii.           Bronhiile astmaticilor reactioneaza exagerat la anumite substante iritante si se ingusteaza spasmodic, ducand la dispnee paroxistica, care se acompaniaza de producere abundenta de secretie bronsica si inflamare a mucoaselor.

Astmul bronsic constituie cea mai frecventa afectiune cronica in randul copiilor, care apare de obicei pe un fond alergic, in timp ce la adulti se manifesta mai ales forma nonalergica.

 

Criza astmatica dureaza de la cateva secunde la cateva ore. Factorii declansatori sunt considerati a fi alergenii, infectiile cailor respiratorii superioare, suprasolicitarea, presiunea psihica, frigul, medicamentele, noxele din atmosfera. Diagnosticarea se face pe baza anamnezei, a examenului clinic, a testelor pentru aprecierea functiei pulmonare si a testelor alergologice. Una din cele mai importante masuri preventive ale crizei astmatice este evitarea factorului declansator (praf, animale de casa, fum de tigara, etc.).  In tratamentul astmului bronsic se folosesc sprayuri, betasimpatomimetice, preparate cu cortizon, inhibitori de leucotrina si, dupa caz,  acid cromoglicinic. Cazurile severe impun tratamentul parenteral. Prognosticul astmului bronsic la copii este bun.

 

        Definitie

 

Astmul bronsic este o afectiune a cailor respiratorii, caracterizata de inflamarea cronica a mucoasei respiratorii. Caile respiratorii se ingusteaza in prezenta anumitor susbstante iritante, provocand dispnee- mai ales paroxistica- care apare cu precadere noaptea sau dimineata devreme. Evolutia cronica a bolii poate determina, in timp, ingustarea ireversibila a cailor respiratorii.

 

       Prevalenta bolii

 

Astmul bronsic reprezinta cea mai frecventa afectiune cronica in randul copiilor. In aproximativ 30% din cazuri simptomele apar din primul an de viata, iar restul de 70 % dezvolta simptomatologia specifica pana la varsta de 5 ani. Daca debutul bolii are loc mai tarziu, creste probabilitatea ca factorul declansator sa fie de natura alergica. Asmul bronsic persista la 5 %  din populatia adulta.

      Manifestari clinice

 

Simptomele asmului bronsic apar datorita inflamarii cailor respiratorii, in special a mucoasei bronsice, dar si a inflamatiei locale, care determina producerea exagerata de secretie bronsica foarte vascoasa. Secretia bronsica si inflamarea mucoasei provoaca ingustarea lumenului cailor respiratorii (prin obstructie). Diametrul redus al cailor aeriene va obstructiona respiratia, mai ales in cazul copiilor, deoarece in cazul lor suprafata mucoasei este foarte mare in raport cu latimea cailor aeriene. Mai mult, muschii de la nivelul bronhiolelor se contracta spasmodic si faza expiratorie a respiratiei va fi insotita de un sunet suierat caracteristic (wheezing). Adesea se asociaza o tuse iritativa cu expectoratie vascoasa, sticloasa. Simptomele dipar complet interepisodic.

 

Forma acuta a astmului bronsic se manifesta in criza si este declansata de ingustarea brusca, exagerata a cailor aeriene, care duce la dispnee paroxistica si senzatie de apasare in piept. Atacul dureaza de la cateva secunde, pana la ore sau chiar zile si este cunoscut in limbajul medical sub denumirea de „starea de rau astmatic”. Simptome ca tusea sau dispneea pot sa apara si intre crize. Afectarea tesutului cardiac si pulmonar se poate asocia pe termen lung cu un emfizem pulmonar datorat fazei expiratorii insuficiente.

 

Formele de astm bronsic cu evolutie grava pot afecta dezvoltarea generala a copilului, atat somatica (greutate, inaltime) cat si mintala (rezultale scolare slabe). In stadiile avansate ale bolii apare si deformarea cutiei toracice, cu modificarea miscarilor muschilor respiratori. Procesul de respiratie va necesita implicarea sumplimentara a muschilor respiratori auxiliari, de la nivelul toracelui, spatelui si a celor pectorali. Astfel, in criza de rau astmatic se sprijina adesea bratele, pentru a facilita miscarile respiratorii ale cutiei toracice.

 

     Tratament

 

Primul pas terapeutic in astmul bronsic este renuntarea la substantele care declanseaza criza.
Tratamentul medicamentos al astmului bronsic presupune in principal doua categorii de medicamente: bronhodilatatoare si antiinflamatoare. Antiinflamatoarele (corticosteroizi) actioneaza impotriva procesului inflamatori cronic, diminuand inflamatia si formarea de secretie bronsica in caile respiratorii. Corticoizii se inhaleaza, actionand direct, la nivel local, cu un minimum de efecte secundare in tratamentul de durata al astmului bronsic.
Tratamentul se administreaza in functie de faza bolii. In stadiile avansate se folosesc, pe langa costicosterozii inhalatori, bronhodilatatoare cu actiune retard ( beta-2-simpatomimetice). Aceste substante similare adrenalinei au efect bronhodilatator prin relaxarea musculaturii respiratorii.

 

Beta-simpatomimeticele amelioreaza simptomatologia bolii, dar nu actioneaza asupra cauzei.

 

Substantele bronhodilatatoare au actiune imediata sau retard. Beta-simpatomimeticele cu actiune retard amelioreaza simptomele pentru un interval de pana la 12 ore, pe cand bronhodilatatoarele cu actiune imediata se folosesc in formele acute, cand eficienta medicamentoasa trebuie sa se instaleze in cateva minute. Administrarea frecventa a acestor substante pentru combaterea simptomatologiei afecteaza insa negativ tratamentul de fond al astmului bronsic. Astfel, inflamatia cailor respiratorii cedeaza abia dupa saptamani sau chiar luni. Eficacitatea tratamentului in astmul bronsic se apreciaza si in functie de normalizarea pe termen lung a functiei pulmonare.
Complementar cu corticoterapia si folosirea beta-2-simpatomimeticelor, pot fi luate in considerare si alte grupe medicamentoase. De exemplu, persoanele alergice la beta-2-simpatomimetice pot recurge la tratamentul cu bromura de ipratropiu- un bronhodilatator anticolinergic. Acelasi efect il au si derivatii de xantina (de exemplu teofilina), insa administrarea lor se face cu mare prudenta, deoarece diferenta dintre doza curativa si cea letala este foarte mica. Acidul cromoglicinic si nedocromilul sodic scad hipersensibilitatea mastocitelor din mucoasa bronsica, dar sunt folosite destul de rar. In ultimul timp a crescut importanta inhibitorilor de leucotrina, care se folosesc la adulti, in tratamentul de durata, in combinatie cu corticoterapia, mai ales in formele astmatice blande sau de severitate medie. La copiii mici  (intre 1 si 6 ani) inhibitorii de leucotrina constituie tratamentul de electie, inlocuind beta-2-simpatomimeticele.
In formele blande si cele moderate de astm bronsic de cauza alergica se poate face hiposensibilizare, o procedura prin care organismul se obisnuieste cu alergenii prin administrarea lor treptata.
O noua metoda terapeutica este tratamentul cu anticorpi anti IgE in astmul alergic la copii. In cazuri izolate, tratamentul se foloseste, complementar, si la copiii/adolescentii mai mari de 12 ani, pentru imbunatatirea evolutiei astmului alergic persistent, cu manifestari grave.
        Terapia inhalatorie
Substantele bronhodilatatoare pot fi administrate fie prin inhalare, fie oral (tablete). In mod uzual se prefera varianta inhalatorie, pentru ca substantele sa ocoleasca circuitul sanguin si sa ajunga, prin intermediul bronhiilor, direct la focarul de inflamatie, minimalizandu-se astfel efectele secundare si maximizandu-se efectul terapeutic.
Pentru a simplifica tratamentul astmaticilor si a evita folosirea mai multor inhalatoare, se recomanda folosirea preparatelor inhalatorii combinate, care contin atat substante bronhodilatatoare cat si antiinflamatoare.
In functie de modul de administrare, exista doua tipuri de dispozitive:
Spray, aerosoli presurizati dozati (MDI- metered dose inhaler) pentru administrare bucala;
Dispozitive pentru adminstrare de pulberi prin inspirare: diskhaler, turbuhaler;
In cazul copiilor trebuie avute in vedere anumite masuri de precautie foarte importante pe care le precizeaza medicul.
      Tratamentul crizei de astm bronsic
Tratamentul crizei de astm bronsic se bazeaza in principal pe medicatia bronhodilatatoare: beta-2-simpatomimetice si, suplimentar, corticoterapie parenterala sau pe cale orala. Pacientul respira mai bine in pozitie sezand, dar in cazuri grave se poate institui si respiratie artificiala.
     Tratamentul de intretinere
Tratamentul medicamentos de intretinere se recomanda doar in formele moderate si severe de astm bronsic si presupune inhalarea sau administrarea orala regulata de bronhodilatatoare cu actiune retard si corticoterapie. Suplimentar, se poate recurge si la stabilizatorii mastocitelor sau la teofilina.

 

       Cauze

 

Agentii declansatori ai astmului bronsic sunt variati, determinand forme diferite de inflamatie bronsica. Pe langa factorul alergic, un rol important il joaca factorii iritanti nonalergici, cum ar fi: noxele din atmosfera, fumul de tigara, ceata, aerul rece, anumite medicamente. La copii astmul poate fi declansat si de suprasolicitarea fizica, caz in care se vorbeste de astmul de efort. De cele mai multe ori bolnavii reactioneaza la mai multi factori iritanti, iar forma patologiei este mixta. Factorii psihologici influenteaza de asemenea evolutia bolii.
Astmul bronsic de cauza alergica este o boala imunologica in care sistemul imunitar  lupta impotriva unor substante care nu sunt daunatoare organismului. Cei mai multi astmatici au valori crescute ale imunoglobulinei E, un anticorp care intervine nu doar in imunitate, ci si in reactiile alergice.
Astmul bronsic se asociaza adesea cu rinoconjunctivita alergica si cu dermatita atopica. Afectiunile atopice se caracterizeaza de prevalenta in familie si sunt conditionate genetic. Componenta genetica furnizeaza insa doar o explicatie incompleta a bolii si nu este responsabila in exclusivitate de incidenta mondiala crescuta a bolilor alergice. Ea se combina cu influentele de mediu si stilul de viata sau schimbarea brusca a conditiilor de viata.

 

         Astmul alergic

 

Cei mai frecventi alergeni ai cailor respiratorii sunt:
– Praful din casa, excrementele de acarieni;
– Aripile de pasari;
– Parul de animale;
– Sporii de mucegai;
– Parfumurile;
– Dizolvantii chimici;
– Aportul scazut de proteine in dieta;
– Igrasia;

 

Astmaticii reactioneaza cel mai frecvent la alergenii din casa, cum ar fi acarienii si parul de animale. Astmul alergic este o afectiune tipica a varstei copilariei si adolescentei, dar se manifesta, in cazuri rare, si la varsta adulta. Daca in cazul copiilor alergiile constituie cel mai important factor favorizant al bolii, la adulti anticorpii impotriva alergenilor apar in 30-50 % din cazuri. In mod normal, simptomele apar la cateva minute dupa contactul  cu factorul alergen. In mai mult de jumatate din cazurile de etiologie alergica, apare o recidiva a simptomelor respiratorii la un interval de 6 pana la 10 ore de la prima criza astmatica.

 

     Astmul profesional

 

Astmul profesional apare datorita contactului cu anumite substante de la locul de munca, care actioneaza ca alergeni. In mod clasic, se vorbeste despre alergia brutarului la faina, alergia frizerului la produsele de ingrijire sau la nichel, alergia tipografilor la coloranti si dizolvanti. Astmul profesional nu apare insa intotdeauna datorita unei alergii. Contactul cu substante iritante afecteaza in moduri diferite sistemul bronsic, iritandu-l. La alegerea unei meserii se recomanda a se avea in vedere diferitele predispozitii alergice.

 

     Astmul infectios

 

Inflamarea de cauza virala a cailor aeriene afecteaza mucoasa respiratorie, facand-o mai vulnerabila pentru substante iritante si putand sa declanseze astfel un astm infectios. Aceasta etiopatogenie se observa mai ales la copiii mici,- dupa infectii cu virusul respirator sincitial si virusul paragripal-  dar si la copiii mai mari- dupa infectii cu virusul gripal si cu rinovirus. In cazurile de astm care apar la varsta adulta, prezenta factorului alergic poate fi dovedita doar pentru un procent de 5 % din pacienti. De cele mai multe ori boala debuteaza in asociere cu o infectie a cailor respiratorii, chiar a sinusurilor paranazale, care va determina o hiperiritabilitate a sistemului bronsic. Debutul bolii, ca si in cazul alergiilor, pare a fi influentat de o predispozitie intrinseca, de aceea astmul infectios se mai numeste si atsm intrinsec sau endogen (datorita faptului ca nu se poate stabili nici o cauza exterioara a bolii), pe cand astmul provocat de influente exterioare, cum ar fi alergenii, chimicalele sau medicamentele, este desemnat prin denumirea de  astm extrinsec sau exogen.

 

     Astmul conditionat de medicamente

 

Astmul brosnic care se declanseaza pe fondul ingerarii de medicamente nu apare aproape niciodata izolat, ci numai in combinatie cu formele alergice. Aproximativ 10 pana la 20 % din astmatici reactioneaza alergic la anumite medicamente, cum ar fi analgezicele si antiinflamatoarele care contin acid acetilsalicilic. Crizele de astm se pot declansa si in urma administrarii de medicamente antihipertensive ca betablocantele. In acest caz nu este vorba de o alergie propriu-zisa, ci de o intoleranta medicamantoasa conditionata de un dezechilibru  metabolic ereditar. Astmul conditionat de medicamente se intalneste mai ales la femeile de varsta a doua. Boala se manifesta prin rinoree, urmata de polipoza nazala  care afecteaza grav respiratia.

 

      Astmul de efort

 

Astmul de efort apare de asemenea in combinatie cu alte forme. Astfel, cei mai multi copii cu astm alergic, dar si o treime din adultii astmatici, sufera o criza dispneica in timpul si dupa suprasolicitarea fizica. Criza este favorizata de aerul rece si uscat. Gradarea efortului fizic, administrarea profilactica de bronhodilatatoare si alegerea unei activitati sportive adecvate (cum ar fi innotul) pot contribui semnificativ la reducerea simptomatologiei.

     Tratamentul in functie de faza bolii

 

Tratamentul astmului bronsic se face in functie de faza de evolutie a bolii. Un parametru important in aceasta analiza este asa-numitul „ Peak-Flow”, care indica viteza de expirare a aerului din plamani. La persoanele sanatoase valoarea  optima se situeaza intre 600-800 L/min. Masurarea acestui parametru se face cu ajutorul unui dispozitiv numit peak-flow-metru, care poate fi utilizat chiar de bolnav.
   Caracteristicile tratamentului in functie de faza:
  Faza 1- Astm intermitent
   Simptomatologie:
Dispnee cel mult o data pe saptamana;
Dispnee nocturna cel mult de doua ori pe luna;
Peak-flow peste 80%.

 

  Tratament:
Doar in caz de nevoie inhalarea de beta-2-simpatomimetice cu actiune imediata;
Nu este necesara medicatia de fond;
  Faza 2- Astm  persistent usor
   Simptomatologie
Simptomele revin saptamanal, dar nu zilnic;
Dispnee nocturna de mai mult de doua ori pe luna;
Peak-flow pana in 80%;

 

  Tratament
Administrarea regulata a unui antiinflamator pe cale inhalatorie ( corticoid in doza redusa);
Alternativ se pot utiliza nedocromil (stabilizator al mastocitelor) sau inhibitori de leucotrina;
In caz de nevoie se poate administra pe cale inhalatorie un bronhodilatator cu actiune retard (beta-2- simpatomimetic);

 

   Faza 3- Astm  persistent moderat
   Simptomatologie
Simptomele se manifesta zilnic;
Pot sa apara si noaptea, de mai multe ori pe saptamana;
Peak-flow intre 60-80%;
   Tratament
Adminstrarea regulata a unui antiinflamator pe cale inhalatorie (corticoizi in doza joasa pana la moderata);
Administrarea pe cale inhalatorie a unui beta-2-simpatomimetic cu actiune retard;
Optional: teofilin tablete cu actiune retard si inhibitori de leucotrina;
In caz de nevoie se inhaleaza un bronhodilatator cu actiune imediata;
   Faza 4- Astm  persistent sever
    Simptomatologie
Simptomele se manifesta pe termen lung, cu intensitate diferita, atat in timpul zilei cat si noaptea;
Limitarea considerabila a capacitatilor fizice;
Peak-Flow matinal mai mic de 60%, cu oscilari evidente in timpul zilei;
   Tratament
administrarea regulata a unui antiinflamator pe cale inhalatorie (corticoterapie in doza ridicata);
suplimentar se administreaza un beta-2-simpatomimetic cu actiune retard sau uneori, teofilina sau un corticosteroid (oral);
in caz de nevoie se poate administra si un bronhodilatator cu actiune retard;

 

Sursa : www.romedic.ro

Lasă un comentariu »