Medicina Pe Net

Afla totul despre boli, tratamente si produse naturiste

Sindromul nefrotic

   Sindromul nefrotic  este o afectiune caracterizata prin prezenta unui nivel ridicat de proteine in urina (proteinurie); dar a unui nivel scazut de proteine in sange. Alte simptome sunt reprezentate de umflarea fetei, mainilor si picioarelor si de hipercolesteromie.

 

Sindromul nefrotic este cauzat de afectarea glomerulilor (componente functionale ale rinichilor, formate din vase sanguine care filtreaza lichidele in exces si toxinele din sange, pe care le trimit apoi in vezica urinara sub forma de urina).

 

Sindromul nefrotic poate insoti numeroase boli, inclusiv afectiunile renale asociate cu diabetul zaharat, dar unele cauze ale sale nu sunt cunoscute. Prevenirea sindromului consta in adoptarea unor masuri de controlare ale acestor boli.

 

Tratamentul sindromului nefrotic se axeaza pe identificarea cauzei primare, daca este posibil, si pe reducerea colesterolului, a tensiunii arteriale si a nivelului de proteine din urina cu ajurotul dietei sau a  medicatiei. Unele medicamente utilizate in tratamentul hipertensiunii arteriale -inhibitorii enzimei de conversie (I.E.C.) -protejeaza rinichii prin reducerea proteinuriei.

 

Sindromul nefrotic poate fi vindecat atunci cand cauza sa este identificata si tratata. La copii, 80% din cazuri sunt cauzate de boli cu leziuni minime, care pot fi tratate cu succes prin administrarea de prednison. La adulti, de cele mai multe ori cauza primara este o boala renala (de exemplu,  glomerulonefrita membranoasa sau glomeruloscleroza segmentala si focala), care persista si dupa tratament. In aceste cazuri, rinichii isi pot pierde capacitatea de a filtra sangele si de a elimina toxinele din organism. Daca se instaleaza insuficienta renala, pacientul necesita dializa sau un transplant renal.

 

 

Sursa : www.romedic.ro

Reclame
Lasă un comentariu »

Cistita

   Cistita  este o inflamatie sau o infectie a vezicii urinare. Atunci cand este cauzata de o infectie bacteriana, cistita face parte din grupul infectiilor tractului urinar (ITU).
Cistita poate deveni o problema grava de sanatate atunci cand infectia se extinde la rinichi.
Cistita debuteaza in general atunci cand bacteriile patrund in tractul urinar prin uretra, canalul prin care se elimina urina din organism. De aici, bacteriile se fixeaza pe peretele vezicii si se multiplica. Mai rar, bacteriile pot ajunge la vezica urinara avand ca sursa o infectie din alta regiune a corpului.
Infectiile urinare sunt mult mai frecvente la diabetici, la femeile tinere in perioada de activitate sexuala si la gravide. In acest ultim caz, cistita se poate afla la originea unor contractii uterine ce pot declansa o nastere prematura.
Tratamentul cistitei consta in general in administrarea de antibiotice. Cistita, ca si alte infectii ale tractului urinar pot fi prevenite prin adoptarea unor masuri simple de igiena.

   Cauze:
In majoritatea cazurilor, cistita este secundara unei infectii cu bacterii (Escherichia coli, sau Proteus mirabilis) si mai rar, cu ciuperci (Candida albicans). Aparatul urinar este creat astfel incat sa lupte impotriva agentilor patogeni, iar urina are proprietati antibacteriene (care inhiba proliferarea bacteriilor). Totusi, anumiti factori cresc riscul multiplicarii bacteriilor si aparitia unei infectii.

Alte cauze ale cistitei sunt reprezentate de o evacuare deficitara a urinei din vezica, datorita unor obstacole ce impiedica eliminarea normala a urinei: ingustarea sau un diverticul al uretrei, prezenta unor calculi vezicali sau o tumora a vezicii.

Relatiile sexuale se pot afla la originea inocularii in uretra (canalul ce transporta urina de la vezica spre exterior) a germenilor din vagin. Dar, si femeile fara activitate sexuala sunt susceptibile la infectii ale tractului urinar inferior.

La barbati, cauza poate fi un obstacol la nivelul prostatei (un adenom).

   Semne si simptome:
– dureri intense sub forma de arsuri in momentul mictiunii (emisia urinei)
– nevoia imperioasa de a urina (mictiuni imperioase) cu emisia unei cantitati mici de urina (cateva picaturi)
– polakiurie (mictiuni frecvente)
– senzatia de presiune in abdomenul inferior
– senzatia de plenitudine vezicala, cauzata de iritarea vezicii urinare
– urina urat mirositoare, contine uneori puroi (piurie)
– prezenta de sange in urina (hematurie), uneori observata de catre bolnav. Aceasta hematurie apare dupa emisia urinei (hematurie terminala) si este legata de inflamatia vezicii urinare.
– urina tulbure
– absenta febrei

La copii, noi episoade de enurezie (emisie de urina in timpul noptii) pot fi un semn al unei infectii urinare.

 

   Tratament

 

Cistita se trateaza cu ajutorul antibioticelor. In general, simptomele dispar in cateva zile de la inceperea tratamentului. Totusi, este necesara continuarea tratamentului timp de 3 zile pana la o saptamana, in functie de severitatea infectiei. Indiferent de durata tratamentului, trebuie luate toate antibioticele prescrise pentru a se asigura ca infectia este complet eradicata.

In cazul unor infectii urinare recurente, tratamentul antibiotic va fi de durata mai mare. La unele femei, administrarea unei singure doze de antibiotic dupa un raport sexual s-a dovedit a fi eficienta.

   Prevenire

Cistita poate fi prevenita cu ajutorul unor masuri simple, ca de exemplu:

– consumul de lichide (peste 2 litri pe zi)
– mictiuni frecvente, fara intarzierea lor prea mult timp
– evitarea unei igiene intime agresive
– utilizarea unui sapun delicat pentru a nu modifica flora (bacteriile prezente in mod normal) vaginala
– efectuarea unei mictiuni dupa fiecare raport sexual
– evitarea utilizarii in zona genitala a produselor de igiena feminina ce pot irita uretra.

 

 

Sursa : www.romedic.ro

Lasă un comentariu »