Medicina Pe Net

Afla totul despre boli, tratamente si produse naturiste

Otita externa

  Otita denumeste o inflamatie a urechii, cauzata in majoritatea cazurilor de o infectie.
Exista mai multe tipuri de otita, in functie de sediul inflamatiei urechii. Otita medie este foarte frecventa la copiii intre 6 luni si 3 ani si se caracterizeaza prin inflamatia urechii medii.

Otita externa este inflamatia pavilionului urechii sau a conductului auditiv extern. Mai este numita si „urechea inotatorului”, deoarece acest tip de infectie este frecvent la inotatori, atunci cand apa care patrunde in conductul auditiv extern stagneaza si nu este drenata.

Otita externa poate afecta intregul conduct auditiv extern, sau doar o portiune a acestuia, ca in cazul prezentei unui furuncul.

Cauze

Anumite categorii de persoane – cele care sufera de alergii, psoriaziseczema sau dermatita seboreica – sunt predispusi la aparita otitei externe.

Otita externa poate fi cauzata de o alergie, infectie bacteriana, virala sau cutanata (furuncul), de un traumatism, o eczema sau de apa care ramane in conductul auditiv extern. Incidenta acestui tip de otita este egala la copii si la adulti.

Otita externa este o infectie a conductului auditiv extern cauzata de un stafilococ(bacterie Gram pozitiva). Infectia cu o ciuperca (infectie micotica) este posibila, dar survine mult mai rar.
Otita poate fi rezultatul unui traumatism extern, de exemplu curatarea excesiva sau agresiva a conductului auditiv extern.

Alte cauze ale otitei externe sunt: o dermatoza (eczema suprainfectata), sau inotul intr-o apa ce contine derivati ai clorului. Persoanele care utilizeaza dopuri pentru urechi sau proteze auditive sunt mai predispusi la aparitia otitei externe, in special in conditiile curatarii necorespunzatoare a acestor dispozitive.

Stafilococul auriu este o alta bacterie responsabila de infectarea canalului auditiv extern, ce duce la formarea unui furuncul. Diabeticii si subiectii alergici sunt predispusi la otita externa.

Semne si simptome

Otita externa se manifesta prin durere (otalgie) care creste in intensitate la apasarea pe ureche si uneori, prin prurit (mancarimi). Conductul auditiv extern este rosu si inflamat. Uneori se observa o scurgere de lichid alb sau din ureche.

Simptomele sunt variabile in functie de cauza otitei externe. Astfel, inflamatia poate fi difuza, afectand intregul conduct auditiv sau se poate prezenta doar sub forma unui furuncul.

Primele manifestari ale otitei externe sunt mancarimile si scaderea acuitatii auditive. Durerile survin  mai tarziu, in special cand conductul este obstruat de edemul ce apare in urma infectiei.

Cresterea temperaturii nu se observa decat la pacientii cu otita externa severa.

Tratament

Tratamentul medicamentos consta in administrarea de  analgezice (paracetamol, aspirina) pentru reducerea durerii, antibiotice (sub forma de picaturi) sau corticosteroizi (cortizon). Daca inflamatia este grava, antibioticele se pot administra pe cale orala.

In cazul prezentei unui furuncul, antibioticele sunt ineficiente. Incizia furunculului este contraindicata, deoarece exista riscul de propagare a infectiei la pavilionul urechii. Formele grave necesita antibioterapie intensa, dupa efectuarea unei antibiograme pentru alegerea antibioticelor eficiente.

Infectiile cu stafilococ sunt uneori foarte grave. Exista o forma de otita externa „maligna”, insotita de inflamatia tesutului osos la acest nivel. Acest tip de otita este rezultatul unei infectii cu bacilul piocianic (pseudomonas aeruginosa). Acest tip de infectie se intalneste cu precadere la pacientii cu diabet, la varstnici si la subiectii cu un sistem imunitar deprimat (pacientii cu HIV). In acest caz se constata o scurgere de puroi din ureche si uneori o surditate de transmisie. Frecvent, evolutia este spre o paralizie a fetei (paralizie faciala). Tratamentul necesita spitalizarea pacientului si utilizarea de antibiotice (fluorochinolone). Spitalizarea dureaza cateva saptamani caci riscul deosteomielita este crescut.

Sursa : www.romedic.ro

Reclame
Lasă un comentariu »

Sinuzita

Sinuzita este o inflamatie ce afecteaza una sau mai multe din cele patru perechi de cavitati ale oaselor craniene, numite sinusuri.  Inflamatia sinusurilor este de obicei cauzata de o infectie.

Sinusurile sunt cavitati ale oaselor craniene, acoperite cu o mucoasa identica cu mucoasa nazala. Fiecare sinus comunica cu fosele nazale prin mici conducte ce asigura trecerea aerului.

Sinusurile sunt denumite corespunzator asezarii lor: sinus maxilar, frontal, sfenoidal sau etmoidal. In mod similar, in functie de sinusul infectat, vorbim de sinuzita frontala, maxilara, sfenoidala sau etmoidala.

O infectie nazala virala sau bacteriana duce la inflamarea mucoasei nazale, existand riscul obstruarii sinusurilor. Mucusul nu mai este drenat in mod normal, creand conditii propice multiplicarii microbilor. Durerea si senzatia de presiune la nivelul fetei, caracteristice sinuzitei, se datoreaza acumularii unor colectii purulente la nivelul sinusurilor.

Semne si simptome
» durere faciala (deasupra sprancenelor, a dintilor, in jurul ochilor si in spatele acestora)
» senzatii dureroase de presiune in zona sinusurilor
» congestie nazala
» secretii nazale galbene sau verzui, purulente in cazul unei infectii bacteriene. Daca secretiile sunt limpezi, este vorba de o raceala (in acest caz antibioticele nefiind utile)
» tuse
» febra usoara si o stare generala de rau
» diminuare sau pierdere a simtului olfactiv

Masuri pentru prevenirea sinuzitelor acute sau cronice

Unele masuri permit reducerea riscurilor de a contracta o infectie a cailor respiratorii superioare, sau de a suferi de sinuzita cronica:

» guturaiul poate fi prevenit prin masuri simple: spalarea cu atentie a mainilor, evitarea contactului cu persoanele bolnave.
» alergiile pot fi prevenite prin evitarea pe cat posibil a expunerii la alergeni (animale, polen, ciuperci) si la substantele poluante obisnuite.
» intarirea sistemului imunitar printr-un mod de viata echilibrat, in ceea ce priveste nivelul de stres, activitatea fizica, alimentatia.
» renuntarea la fumat, cat si evitarea expunerii la fumul de tigara, care irita sinusurile
» evitarea utilizarii decongestionantelor sub forma de spray-uri nazale mai mult de 3 zile. Aceste decongestionante topice nu sunt lipsite de riscuri, deoarece mucoasa nazala poate fi afectata in urma unei aplicari prea indelungate a acestor produse. Acest fenomen de rebound a fost observat dupa o durata lunga de utilizare – reaparitia la sfarsitul tratamentului a simptomelor ce trebuiau eliminate. Fenomenul de rebound este mai putin sever in cazul decongestionantelor orale.

Cauze si factori de risc

Sinuzita acuta este deseori rezultatul unei infectii virale a tractului respirator superior, dar alergenii (substante care provoaca alergii) sau substantele poluante pot fi de asemenea cauze ale sinuzitei acute.
Bacteriile responsabile de sinuzita acuta sunt Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, si Moraxella catarrhalis. Aceste microorganisme, alaturi de stafilococul auriu si de bacteriile anaerobe sunt responsabile pentru sinuzita cronica.
Ciupercile duc la aparitia sinuzitei cronice in special la pacientii cu boli ce afecteaza sistemul imunitar (SIDAleucemiediabet).

Factori de risc
» o infectie a cailor respiratorii superioare (principalul factor)
» tabagismul (activ sau pasiv)
» mediul de viata umed sau poluat
» varsta. Desi sinuzita apare uneori la sugari si copii mici, ea este mult mai frecventa in randul adultilor. Sinusurile se formeaza progresiv pana la varsta de 12 ani.
» antecedentele personale de sinuzita
» alergiile respiratorii (rinita alergica, astmul alergic)
» malformatii congenitale nazale sau ale sinusurilor – ce determina obstruarea acestora din urma
» polipi nazali
» abcese dentare
» boli ce afecteaza sistemul imunitar (leucemie, SIDA, diabet)
» fibroza chistica

Tratament

In general, ingrijirile la domiciliu permit reducerea primelor simptome ale sinuzitei acute si restabilirea unui drenaj normal al sinusurilor.
Cazurile mai grave necesita tratament medicamentos, sau chiar chirurgical.

* Tratamentul ambulator

– bai de abur

– solutii saline

Sfaturi:
» odihna in faza acuta a sinuzitei
» consumul de apa si alte lichide hidratante (8 sau 10 pahare pe zi). Aportul suplimentar de lichide contribuie la subtierea secretiilor mucoase, ceea ce faciliteaza drenarea sinusurilor.
» Evitarea expunerii la schimbari mari de temperatura, precum si la aerul rece si uscat.
» Mentinerea unui nivel de umiditate de 40% – 50%, in special in dormitor.
» Evitarea inotului sau a calatoriilor cu avionul in timpul fazei acute.

* Tratamentul medicamentos

– Antibiotice

– Analgezice

– Antihistaminice

– Decongestionante

–  Corticosteroizii

* Tratamentul chirurgical

Sursa : www.romedic.ro

Lasă un comentariu »